“Un prieten care lucra în Spania ne-a adus brânzeturi de acolo care ne-au plăcut atât de mult, încât am mers, am vizitat mica fabrică de acolo şi am discutat cu proprietarul acesteia, un spaniol prietenos care făcea produsele după reţete tradiţionale“, explică Daniel Donici cum i-a venit ideea de a se lansa în antreprenoriat împreună cu soţia sa, prin anul 2006. După circa şase ani de la discuţia cu spaniolul, ideea lor s-a concretizat într-o fabrică în care prelucrează zilnic circa 1.500 de litri de lapte, transformându-le în produse precum iaurt, sana, chefir, creme de brânză, brânzeturi în ulei de măsline, brânzeturi maturate şi de mucegai cu arome mediteraneene ce ajung pe rafturile hipermarketurilor Auchan, Carrefour, Cora şi Mega Image. Afacerea crescută odată cu criza a ajuns anul trecut la venituri de circa 600.000 de lei (aproximativ 140.000 euro) şi 20 de angajaţi.

Atât Daniel Donici, cât şi soţia sa, Alina, aveau 23 de ani şi erau încă studenţi când le-a venit ideea deschiderii fabricii: el studia administarea afacerilor, iar ea, relaţii internaţionale şi studii europene, în cadrul unor universităţi private. „Lucrarea din fiecare an de studii era un plan de afaceri“, îşi aminteşte Daniel Donici, care a absolvit facultatea ca şef de promoţie. Chiar dacă îl atrăgea antreprenoriatul, s-a angajat mai întâi într-o bancă, iar apoi a început să ofere consultanţă pentru alcătuirea planului de afaceri şi a documentaţiei necesare celor care voiau să obţină credite la bancă. Abia în 2008, cei doi soţi au făcut primul pas în direcţia aplicării propriului plan de afaceri, prin importul de brânzeturi maturate cu mucegai şi iaurturi din Spania.

"Eu lucram încă la firma de consultanţă, stăteam până la ora şase la birou, apoi, după ce îmi luam fiica de trei ani de la grădiniţă, mergeam împreună la magazine pentru samplinguri“, descrie antreprenorul modul în care au început să testeze piaţa. Au obervat că, spre deosebire de Spania, unde există o tradiţie în acest sens, laptele de capră era privit oarecum suspect de către români din cauza unor amintiri neplăcute din copilărie, precum mirosul şi gustul intens, aspecte influenţate de modul cum sunt crescute animalele. Chiar dacă produsele reprezentau o noutate la momentul respectiv, au reuşit să le introducă în câteva magazine tip bio tradiţional şi, pentru că cererea pentru produse creştea, au hotărât să construiască fabrica în oraşul natal, Tecuci. „E o zonă cu potenţial foarte bun datorită numărului mare de crescători de animale“, spune Daniel Donici, care îşi aminteşte că în zonă a existat, până prin anii ‘90, o mare fabrică de lactate.

Planurile lor s-au dovedit însă mai greu de aplicat decât în teoria planurilor de afaceri construite pentru alte firme, mai ales pentru că sosise criza, iar băncile nu mai voiau să îşi asume riscuri. Abia după trei ani, în 2011, au reuşit să obţină o finanţare de 750.000 de euro de la o bancă, pe care au completat-o cu alţi 250.000 de euro bani din fonduri europene, obţinuţi prin progamul de dezvoltare rurală. Anterior, cumpăraseră un teren şi o clădire dezafectată, fostul SMA Tecuci, aflat în lichidare. "Cred că am condus 100.000 de kilometri, numai pentru aprobarea proiectului, în Galaţi, Constanţa, Bucureşti, pentru toate autorizaţiile", spune Daniel Donici.

Timp de un an s-au ocupat de renovarea clădirii, au cumpărat utilajele pentru o linie de producţie şi, în 2012, au început să facă produsele mult visate, cu doar opt angajaţi. În primul an, au vândut specialităţi din brânzeturi şi iaurt din lapte de capră în cadrul târgurilor de profil, precum cel din zona Agronomiei din Bucureşti, unde aveau o rulotă, dar şi prin intermediul unui magazin online. Primul an le-a adus un număr mic de vânzări, din cauza căruia făceau cu faţă greu cheltuielilor fixe de producţie, şi au fost tentaţi să treacă la producţia în masă a lactatelor clasice. Anul 2013 a venit însă cu mai mult optimism şi le-a adus participarea la trei târguri, prin care au strâns suficiente resurse astfel încât să cumpere şi ambalajele necesare comercializării. Ideea unui ambalaj tip borcan din sticlă, atât pentru iaurturi, cât şi pentru brânzeturi, i-a ajutat nu doar la diferenţierea pe piaţă, dar şi la menţinerea valabilităţii produsului mai mult timp în mod natural.