Pandemia şi munca de la distanţă au adus în viaţa angajaţilor schimbări care i-au făcut să-şi reconsidere priorităţile, cariera, pasiunile şi munca. Acum, când economia se redeschide şi încrederea creşte, angajatorii se pot aştepta la UN VAL – SAU MAI MULTE – DE DEMISII. La marea demisioneală.

Tendinţa încă nu s-a conturat, dar este anticipată de un număr în creştere de specialişti în domeniu şi este sugerată de sondajele de opinie. „Marea «demisioneală» vine”, spune Anthony Klotz, profesor de management la Universitatea A&M din Texas, într-un interviu pentru Bloomberg. El a studiat schimbările făcute în carieră în ultimul timp de sute de angajaţi. „Când există incertitudine, oamenii au tendinţa de a rămâne pe loc, deci există demisii restante, intenţii nepuse în practică în ultimul an”.

La acestea se adaugă revelaţiile pe care le-au avut oamenii în timpul pandemiei – despre timpul petrecut în familie, munca de la distanţă, naveta către locul de muncă, proiectele ce ţin de hobby, viaţă şi moarte şi ce înseamnă toate acestea – şi care îi pot face pe oameni să nu mai vrea un program de muncă de la 9 la 17 la birou. Klotz crede că în această vară, atât de la angajaţi, cât şi de la angajatori este de aşteptat multă incertitudine. Companiile vor bâjbâi în a găsi modalităţi de a-şi păstra cultura şi angajaţii, iar în aceste condiţii multe vor oferi mai multe opţiuni: întoarcerea la birou cu normă întreagă; lucrul de la distanţă; la birou trei zile pe săptămână, patru zile, poate doar o zi.

Nu va fi clar dacă aceste opţiuni vor fi permanente, ceea ce va face dificil pentru angajaţi să decidă dacă să rămână sau să plece. Dar nu toţi cei care se gândesc la demisie vor renunţa la actualul loc de muncă. Mulţi angajaţi nu doresc cu adevărat să demisioneze. Dacă firma lor le-ar permite să continue să lucreze de acasă sau să petreacă mai puţine ore la birou, ei ar rămâne. Însă cea mai simplă şi pertinentă întrebare pe care angajatorul i-ar putea-o pune angajatului când acesta se va reîntoarce la sediu rămâne dacă încă mai vrea să lucreze pentru el, cred analiştii de la Bisnow, o platformă B2B pentru sectorul de imobiliare din SUA.

În ultimele luni a apărut o abundenţă de informaţii care sugerează un exod de proporţii al angajaţilor, cel puţin în SUA, cea mai mare ecomomie a lumii. Un sondaj al Prudential realizat în martie arată că 1 din 4 angajaţi luau în considerare demisia. Ziaristul specializat în tehnologie Kevin Roose de la The New York Times crede că s-ar putea să vedem angajaţii mai tineri cedând tentaţiilor economiei YOLO (You Only Live Once – nu ai decât o viaţă), alegând aventura după luni de stat în casă şi strâns bani.

„Marea demisie” a atras atenţia şi revistei Quartz, care scrie că dacă sondajele de opinie recente sunt corecte, angajaţi din întreaga lume se vor lansa într-un joc de-a scaunele muzicale după redeschiderea birourilor şi creşterea numărului de persoane vaccinate contra Covid-19. Peste 40% dintre persoanele care au răspuns în sondajul Work Trend Index al Microsoft, un studiu global realizat cu participarea a peste 30.000 de oameni din 31 de ţări, au declarat că se gândesc să-şi părăsească angajatorul anul acesta.

Studiul Prudential intitulat „Pulsul muncitorului american” a constatat că 25% dintre angajaţii din SUA se aşteaptă ca „după ce ameninţarea pandemiei va fi scăzut” să caute un nou angajator. Într-un sondaj mai restrâns, compania de software de recunoaştere din Toronto Achievers a descoperit că 52% dintre angajaţii nord-americani intenţionau să caute un nou loc de muncă în 2021.

Pentru referinţă, înainte de pandemie, procentul era de 15 %, potrivit Mercer, o companie de consultanţă în domeniu. Într-un articol recent din New York Times, psihologul organizaţional Adam Grant afirmă că mulţi oameni se află într-o stare de „lâncezire” din cauza pandemiei şi a constrângerilor aduse de aceasta. „Lâncezirea” se află undeva între depresie şi stare de bine, de pozitivism; erodează motivaţia şi capacitatea de concentrare. „Omul se simte ca şi cum s-ar târî prin zilele sale, ca şi cum şi-ar privi viaţa printr-un geam aburit”, a explicat Grant. „Şi aceasta ar putea fi emoţia dominantă a anului 2021.”

Companiile vor bâjbâi în a găsi modalităţi de a-şi păstra cultura şi angajaţii, iar în aceste condiţii multe vor oferi mai multe opţiuni: întoarcerea la birou cu normă întreagă; lucrul de la distanţă; la birou trei zile pe săptămână, patru zile, poate doar o zi.

Cu siguranţă, cercetările Prudential sugerează că persoanele care intenţionează să caute un nou loc de muncă au legătură cu sentimentul că s-au împotmolit. Dintre cei 25% din totalul respondenţilor care au declarat că intenţionează să-şi schimbe postul, 80% au spus că sunt îngrijoraţi de avansarea în carieră. Pandemia a condus la o „experienţă foarte reală pe care angajaţii au avut-o în ceea ce priveşte lipsa progresului în carieră şi o preocupare cu privire la dezvoltarea competenţelor”, spune Rob Falzon, vicepreşedinte la Prudential. Oamenii simt „că au lucrat foarte mult, dar că nu văd cu adevărat oportunităţi de a progresa”, adaugă el. Acest lucru se întâmplă în parte deoarece companiile au fost distrase de nevoile mai urgente, ca aceea de a supravieţui pandemiei sau cea de a-şi păstra oamenii în siguranţă. Studiul Prudential a constatat, de asemenea, că 72% dintre persoanele care doresc să-şi găsească un nou loc de muncă sunt îngrijorate de competenţele lor, comparativ cu 46% dintre angajaţi în general. Restricţiile impuse de carantină şi lockdown par să fi împins companiile să adapteze automatizarea şi alte forme de tehnologie inteligentă într-un ritm mai rapid decât s-a anticipat anterior.

Este posibil ca angajaţii să se gândească acum: „Trebuie să rămân mobil deoarece trebuie să-mi păstrez abilităţile proaspete pentru că ceea ce fac astăzi nu mă va pregăti pentru piaţa de mâine”, crede Falzon. Însă el dă vina şi pe o „disociere” de cultura companiei ca urmare a creşterii interesului pentru căutarea unui alt loc de muncă. De-a lungul unui an de muncă la distanţă, mulţi oameni au rămas conectaţi cu colegii cu care trebuie să vorbească zilnic, dar deseori le lipsesc al doilea sau al treilea inel al colegilor de la locul de muncă (sau ceea ce consultanţii organizaţionali numesc „legături libere”), spune Falzon.

Când nu luăm masa de prânz cu colegii sau nu luăm contact în mod regulat cu un grup larg de colegi, „nu mai avem o expunere largă la organizaţie”, explică psihologul, ceea ce îi face pe oameni mai deschişi la propunerile unui vânător de talente decât erau înainte, „pentru că se simt ceva mai puţin ataşaţi emoţional”. De fapt, un studiu recent al Universităţii din Houston a constatat că satisfacţia profesională este mai mult legată de colegi decât de interesul pentru rolul în sine. Atât timp cât angajatul nu urăşte ceea ce face zi de zi, a avea relaţii pozitive cu colegii  pare să fie un indicator mai bun al mulţumirii de la locul de muncă.

Cercetătorii de la Microsoft atribuie următorul val de migraţie a angajaţilor nemulţumirii faţă de echipele de conducere şi faptului că acestea au pierdut legătura cu experienţele angajaţilor. Mai exact, angajaţi din Generaţia Z, din generaţia care este cel mai probabil să spună că intenţionează să-şi caute un nou angajator, au declarat că au avut dificultăţi în a se împrieteni cu alţii la muncă, în a introduce idei noi, în a spune şi ei ceva în conversaţiile de la întâlniri şi în a se simţi motivaţi. Alţii caută un echilibru mai bun între viaţa profesională şi viaţa privată; angajaţii, şi în special salariaţii părinţi, au spus că se simt epuizaţi, în timp ce 37% dintre toţi respondenţii la nivel global au spus că angajatorii lor le cereau prea mult într-o perioadă dificilă. Liderii de afaceri, pe de altă parte, s-au dovedit a fi «înfloritori».

Angajaţi din Generaţia Z, din generaţia care este cel mai probabil să spună că intenţionează să-şi caute un nou angajator, au declarat că au avut dificultăţi în a se împrieteni cu alţii la muncă, în a introduce idei noi, în a spune şi ei ceva în conversaţiile de la întâlniri şi în a se simţi motivaţi.

Cu siguranţă, anul trecut, mulţi oameni s-au simţit literalmente înnebuniţi şi gata să facă schimbări şi pe tărâmurile din afara muncii. Dar cum munca este cea care care domină timpul majorităţii oamenilor, valoarea şi cerinţele la locul de muncă capătă o atenţie specială. „Vreau ca fiecare zi să conteze la ceva la locul de muncă sau altfel îmi schimb rolul”, a fost unul din angajamentele enumerate pe LinkedIn de un britanic care, după ce a supravieţuit unui atac de cord, a elaborat un nou set de reguli pentru viaţă şi le-a distribuit online, acestea fiind preluate de multă lume. (Primul său gând când l-a lovit durerea din piept a fost că aceasta s-a nimerit exact când nu trebuie  deoarece se suprapunea cu o întâlnire online). Sentimentul acela, că fiecare zi la locul de muncă trebuie să însemne ceva mai mult acum, a acaparat mulţi oameni care nu au văzut încă moartea cu ochii.

Profesorul Klotz îi sfătuieşte pe angajaţii care se gândesc să renunţe la locul de muncă actual să analizeze motivele pentru care doresc să plece şi să se asigure că vor oferi o şansă noului mediu de lucru postpandemic timp de câteva săptămâni înainte de a lua o decizie finală. Ar fi, de asemenea, indicat ca angajatul să se asigure că schimbările pe care le face sau le promite compania vor fi permanente. Un alt sfat: demisia să nu fie înmânată electronic. O întâlnire faţă în faţă între doi oameni poate schimba multe.