În mod normal, aş fi început un astfel de articol cu un exemplu de caz relevant pentru temă, însă, imediat ce am început să mă gândesc la găsirea unuia, au început să mi se ciocnească în minte poveşti de la locurile de muncă ale tuturor prietenilor mei. Toţi sunt familiarizaţi cu genul acesta de relaţii, fiind fie implicaţi direct într-o astfel de situaţie, ca martori, fie uneori, ca  victime colaterale ale unei relaţii la birou. ”Aş fi putut să am 100 de relaţii la birou – hai, poate nu chiar 100, da’ 90 sigur da“, îmi spune când am adus vorba despre acest subiect un prieten, angajatul unei multinaţionale, care lucrează de 15 ani în aceeaşi companie. ”Chiar directoarea de resurse umane are o astfel de relaţie acum. Pleacă de la birou la intervale de timp diferite faţă de un coleg; însă el o aşteaptă cu maşina în apropierea biroului. Un alt coleg şi-a luat concediu concomitent cu o colegă care şi-a luat concediu medical – problema e că, fiind în acelaşi departament, cei rămaşi trebuie să se ocupe acum de munca amândurora“, îmi povesteşte amicul meu, angajat într-o companie cu circa 2.000 de oameni răspândiţi la nivel naţional.

Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, o astfel de relaţie nu este dezvăluită de cei implicaţi, de cele mai multe ori semnele sunt evidente pentru restul angajaţilor, iar ”discuţiile“ de la ţigară sau de la pauza de prânz se concentrează în jurul acestora - chiar mai mult poate decât în cazul în care actorii implicaţi ar fi ales transparentizarea relaţiei lor. Amicul meu spune că ”din principiu“ nu a cedat unei astfel de tentaţii; cele mai multe studii spun însă că oamenii mint în ceea ce priveşte relaţiile la birou chiar mai mult decât în legătură cu cantităţile de alcool consumate.

Fenomenul este unul global – situaţiile de acest tip sunt deopotrivă comune pe piaţa locală, cât şi în alte părţi ale globului. Statisticile internaţionale citate de Financial Times arată că două treimi dintre angajaţi au avut o relaţie cu un coleg de muncă la un moment dat, 1 din 10 cu un şef, iar un sfert dintre angajaţi şi-au cunoscut partenerii în birou. în România, un studiu publicat anul trecut de platforma de recrutare eJobs spune că mai mult de 56% dintre români au avut o relaţie la locul de muncă. Dintre acestea, 45% au fost relaţii serioase, de lungă durată, în timp ce pentru 11% dintre ei a fost doar o aventură. Mai mult, 25% dintre cei care au avut o relaţie la locul de muncă au ajuns la altar cu colegul sau colega de birou, ponderea fiind mai mare în rândul femeilor - 28%, în timp ce la bărbaţi aceasta a fost de 20%.

”Este o realitate cotidiană. Eu consider că procentul este chiar mai mare decât atât“, consideră psihoterapeutul Constantin Cornea; iar spusele lui pot fi justificate de faptul că majoritatea celor care au o astfel de relaţie nu sunt dispuşi să recunoască. Psihoterapeutul clasifică aceste relaţii în mai multe categorii: relaţiile din interes, care se nasc pentru a păstra un post sau pentru a avansa; relaţii bazate pe sex, în care doi colegi îşi îndeplinesc fantasmele; relaţii care merg în paralel cu cele oficiale ori relaţii care se consumă dramatic, provocând concedierea unuia dintre cei doi, dacă nu pleacă din companie de bună voie.

Din punctul de vedere al psihoterapeutului, explicaţia pentru care se ajunge, de cele mai multe ori, la relaţii amoroase la locul de muncă este simplă şi se leagă mai ales de timpul petrecut la birou. ”La serviciu omul îşi petrece cel mai mult timp, se comportă şi se îmbracă cel mai bine, iar aceste elemente îl fac uşor de identificat şi eventual de dorit de o colegă. n mintea colegei se vor bate două imagini: eventual a soţului şi a colegului. Cu soţul, odată cu trecerea timpului, nu mai are foarte multe în comun, ba, din contră, s-au dezvoltat diferit de când s-au căsătorit, iar acum au viziuni diferite faţă de viaţă.“ Pe de altă parte, cu un coleg dezvoltă un alt tip de relaţie. ”Cu colegul se ajută, se sprijină şi comunică mai uşor. Colegul este mereu disponibil şi dispus să ajute, pe când soţul tinde doar să reproşeze. Colegul complimentează modul în care se îmbracă, coafează sau comunică. Iar soţul este de cele mai multe ori nepăsător şi nu remarcă schimbările pe care le face, hainele pe care şi le cumpără“, descrie psihoterapeutul motivele pentru care, de multe ori, relaţiile la birou se întâmplă în cazul angajaţilor căsătoriţi.

Vorbind la modul general, atractivitatea de la birou se leagă de apropierea de un comportament ideal în acest cadru al angajaţilor. ”n fond, la serviciu, oamenii arată şi se comportă în general cât mai aproape de o formulă ideală. Pentru că vor să îşi păstreze jobul sau să îşi construiască o carieră. Şi din acest motiv nu îşi permit să aibă comportamente incorecte“, explică el motivele pentru care relaţiile dintre colegi sunt atât de des întâlnite.

Lucy Kellaway, jurnalist la Financial Times care scrie de 15 ani pe tema locului de muncă şi care a realizat şi un studiu pe această temă, a sintetizat cinci motive pentru care relaţiile la birou sunt atât de frecvente. Unul dintre aceste motive este proximitatea: doi oameni sunt atraşi unul de celălalt pentru că îşi petrec majoritatea timpului împreună. n plus, faptul că lucrează în acelaşi loc denotă cel puţin un interes comun al acestora. Al doilea motiv este plictiseala: munca poate fi plictisitoare şi puţin flirt îi poate adăuga puţină sare şi piper. A treia explicaţie este că a avea o relaţie la birou se dovedeşte a fi un lucru extrem de facil, iar tehnologia face astfel de cazuri mult mai uşoare. Al patrulea motiv, similar cu cel subliniat de Constantin Cornea, spune că oamenii arată cel mai atrăgător la serviciu. Kellaway subliniază însă un al cincilea factor, descris de ea drept cel mai important: ”O aventură la birou funcţionează ca o dependenţă de drog. Toate din cele şase femei interogate au spus că nu era ceva ce şi-au propus să facă. ntr-adevăr era ceva despre care erau terifiate să afle că erau capabile. Au ajuns însă în situaţii în care s-au descoperit îndrăgostite peste cap şi fără control. Odată ajunse aici, abilitatea lor de a risca era distorsionată“.

Când vine vorba despre vârsta celor implicaţi în acest gen de relaţii, în România, potrivit studiului eJobs, pe segmentul 18-25 de ani se înregistrează cea mai mare pondere a angajaţilor care nu au avut o relaţie de dragoste la job – 60%; procentul este egal cu al persoanelor care au avut o astfel de relaţie pe segmentul 25-55 de ani. Psihoterapeutul Constantin Cornea spune că motivele se leagă de faptul că persoanele trecute de 25 de ani au, de multe ori, o relaţie care durează de mai mult timp, apropiată de saturare. Pe de altă parte, după 25 de ani, presiunea vârstei face ca nemulţumirile din cuplu să pară că au o rezolvare în relaţia cu un coleg. ”După 25 de ani, şi bărbaţii, şi femeile sunt mai maturi, au o oarecare experienţă de viaţă şi încep să se gândească la modul în care ar putea să se bucure mai mult de ceea ce viaţa le poate oferi“, explică Cornea. Potrivit lui, lumea de la job devine în acest context una specială - ”Indiferent că vorbim despre o aventură petrecută într-un team building sau de dorinţa de a renunţa la soţ de dragul colegului cu care am mai multe de discutat şi împărtăşit, lumea de la job devine o lume aparte, cu regulile şi normele ei, cu alianţele şi certurile de rigoare“.

În ceea ce priveşte consecinţele unei astfel de relaţii, potrivit studiilor internaţionale, acestea pot deopotrivă să crească motivaţia angajaţilor, în contextul în care astfel ei se simt mai bine la locul de muncă şi chiar ajung să lucreze mai mult; altele, dimpotrivă, spun că energia consumată într-o relaţie îndepărtează angajaţii de atingerea ţintelor legate de muncă. Constantin Cornea spune că ambele consecinţe sunt valabile, fiind conectate de etapa în care se află relaţia de la locul de muncă. ”La începutul relaţiei, când cei doi caută să se cucerească, să se impresioneze, să flirteze, timpul petrecut la muncă este mai mare. Pentru că îndrăgostiţii ar face orice pentru a sta împreună, chiar dacă acest aspect se întâmplă la serviciu. După ce relaţia se mai rodează, când apar sentimentele de gelozie, de invidie, când apar certurile, cei doi devin contraproductivi, pentru că sentimentele dintre ei sunt negative, iar ei îşi descarcă frustrările la muncă.“

Studiul local realizat de eJobs a arătat că 17% dintre respondenţi au spus că unul dintre dintre parteneri a trebuit să părăsească firma în următorul an după începerea relaţiei; 16% spun că relaţia i-a ajutat să se dedice mai mult jobului, iar 7% au spus că relaţia i-a ajutat să avanseze în carieră. n restul cazurilor, relaţia nu a influenţat evoluţia profesională a respondenţilor. Constantin Cornea spune însă că situaţiile cele mai frecvente sunt mai simple decât cele prezentate în studiu fiindcă, de cele mai multe ori, relaţiile de la serviciu, în majoritatea lor, nu ţin foarte mult. ”Este foarte dificil să îţi petreci tot timpul, la muncă, acasă, în societate cu aceeaşi persoană. De obicei, o astfel de relaţie duce la certuri şi la despărţiri, naşte tot felul de grupuri pro sau contra relaţiei respective, ceea ce face atmosfera de la serviciu destul de dificilă.“ El spune că, în general, marea majoritate a relaţiilor de la serviciu sunt la nivel de amanţi şi sunt trăite în paralel cu cea oficială de acasă. ”Dacă se află, se ajunge la divorţ, pentru că sunt foarte rare situaţiile în care partenerul înşelat acceptă. Dar şi mai interesant de atât este că după divorţ persoana respectivă rămâne singură pentru că cel de la muncă nu divorţează la rândul lui sau, dacă nu este căsătorit, nu are disponibilitatea de a renunţa la burlăcie.“

Laura Chiculiţă, chief marketing officer al platformei de recrutare online eJobs, observă că este posibil ca relaţiile la locul muncă să influenţeze eficienţa angajaţilor şi, în cele din urmă, veniturile companiei, deopotrivă pozitiv sau negativ. ”Fiecare relaţie la birou este unică şi imprevizibilă, unii dintre angajaţii care au o astfel de relaţie devin mai atenţi şi mai conştiincioşi la locul de muncă, alţii dimpotrivă. Unul dintre parteneri îl poate influenţa pozitiv pe celălalt, sau invers, aşa că aproape totul pare să fie o «rulet㻓, explică Laura Chiculiţă. Ea observă că foarte rar implicaţiile unor astfel de relaţii sunt evidente şi sunt aceleaşi, indiferent de persoanele în cauză. Chief marketing officer-ul de la eJobs România spune că majoritatea departamentelor de HR au proceduri clare legate de conflictele de interese care pot apărea în urma unor relaţii amoroase la locul de muncă; situaţia devine şi mai sensibilă în cazul în care unul e şeful direct al celuilalt.

”Efectele sunt extrem de greu de prevăzut, ceea ce face ca unii manageri să folosească acest argument pentru a interzice relaţiile în firmă: «Dacă tot e atât de imprevizibil, de ce să ne asumăm riscuri şi să nu eliminăm de la început orice potenţial conflict de interese greu controlabil?»“, descrie Chiculiţă percepţia angajatorilor referitoare la relaţiile la locul de muncă. Totuşi, ea a observat că, în general, procedurile de resurse umane vizează doar căsătoria, şi aceasta în circumstanţe bine determinate (relaţii profesionale directe, subordonare ierarhică etc.). ”Celelalte tipuri de relaţii sunt mult mai greu de definit, de «măsurat» impactul lor şi, prin urmare, şi de reglementat“, explică ea.

Oricât de frecvente şi intense sunt relaţiile la locul de muncă, statisticile nu favorizează acest gen de comportament, iar majoritatea acestora nu ţin foarte mult. Totuşi, o relaţie la birou este tocmai ce reuşesc deseori să atragă majoritatea oamenilor. Ce e de făcut? ”Antidot nu există. ntr-un loc, societate sau firmă în care există persoane de sex opus care îşi petrec timpul sau îndeplinesc o anumită activitate, este imposibil să nu se nască şi sentimente. Dacă acestea sunt sau nu reciproce, dacă se trece sau nu la consumarea relaţiei, dacă se ajunge sau nu la divorţ, dacă acea relaţie influenţează în bine sau în rău calitatea muncii sau cariera, depinde de la o situaţie la alta. Nu putem vorbi la modul general despre relaţiile de la serviciu, pentru că nu există o regulă generală“, conchide Constantin Cornea.

Acest articol Business MAGAZIN a fost unul dintre cele mai citite în 2018.