"Burn the floor" este un spectacol de dans catalogat de cotidianul USA Today drept "dans cu atitudine". Artişti din Australia, Anglia, Italia, Africa, Slovenia şi SUA prezintă într-o manieră contemporană o alternanţă de dansuri standard şi latino într-un spectacol cu influenţe teatrale. Situată între rotaţii şi răsuciri rapide, dar şi alunecări lente, precizia îmbinată cu actul artistic este motorul spectacolului cu o tradiţie de peste 10 ani. Creat pe Broadway de campionul australian de dans sportiv Jason Gilkinson, "Burn the floor" este şi spectacolul preferat - şi o sursă de inspiraţie - al lui Andrei Postelnicu, managing director la Vinci Facilities România. Postelnicu a înlocuit în prezent dansul cu afacerile, dar se ghidează în continuare după principiile pe care le-a învăţat în cei 10 ani în care a practicat dans sportiv de performanţă.

Păstrându-şi postura specifică dansatorilor, spatele drept, capul puţin aplecat în faţă, eleganţa din poziţia umerilor, Postelnicu explică: "Dansul îţi formează o anumită structură, te obişnuieşte să fii mai ordonat. Te antrenezi până la concurs la fel cum în business, când ai de îndeplinit o sarcină, o spargi în mai multe părţi pe care le duci la îndeplinire treptat".

Dintre toate dansurile practicate, cea mai puternică asemănare pentru afacerea Vinci Facilities România pe care o conduce a observat-o la tango. "Am ales tangoul pentru că înseamnă şi apropiere şi depărtare în acelaşi timp. Îţi curtezi tot timpul partenerul, la un moment dat te apropii, apoi te depărtezi. La fel se întâmplă şi în business, în relaţia cu clientul."

Devenită operaţională la data de 1 iunie 2011, compania Vinci Facilities România a înregistrat o cifră de afaceri de 900.000 euro pentru şapte luni din 2011 şi estimează venituri de 2,5 milioane euro pentru anul fiscal 2012, potrivit managerului Andrei Postelnicu.

Vinci Facilities este unul dintre cei mai mari furnizori la nivel mondial de servicii de mentenanţă a clădirilor, cu o cifră de afaceri anuală de 1,2 miliarde de euro. Postelnicu speră într-o creştere de 30% pentru 2013 în ce priveşte compania pe care o conduce, mizând pe zona de producţie industrială a României şi pe programele de eficientizare energetică. Un prim pas în acest sens este asocierea cu Vulcan SA, cel mai mare furnizor din Europa în domeniul producţiei de cazane pentru centrale electrice, echipamente industriale şi unităţi de pompare. "Vrem să optimizăm, să reparăm ce e de reparat, să facem izolaţii, să schimbăm becuri, să educăm angajaţii să schimbe şi să aprindă becul."

Postelnicu adaugă că, la fel ca în tango, în afacerea de servicii este imposibil să nu existe blocaje la un moment dat. O scurtă îndepărtare face ca relaţia dintre partenerii de afaceri să reintre în normalitate. Iar apropierea de compania Vulcan din mai 2012 a generat pentru fabrică o reducere a costurilor de consum de aproximativ 15 - 20 la sută, potrivit declaraţiilor omului de afaceri.

Postelnicu a ţinut să precizeze că succesul unui furnizor de servicii depinde de încrederea acordată de client: "În businessul în care activăm trebuie să îţi faci clientul să nu te considere furnizor de servicii, el trebuie să te considere, la fel ca în dans, partener".

Atât în business, cât şi în tango este vorba despre o comunicare între "leader" şi "follower", explică Claudia Mirică, training manager al companiei Vision Consulting şi dansatoare de tango. Potrivit spuselor ei, liderul dă un impuls la care "followerul" se raportează în mod personal, liderul urmând să reacţioneze la reacţiile partenerului. La fel se întâmplă şi în business: "Trebuie făcut un reglaj fin între cei doi membri ai businessului". Mirică adaugă că atât în business, cât şi în tango, momentele de lentoare alternează cu perioade de conflict.

Postelnicu precizează că un parteneriat de afaceri poate deveni chiar foarte pasional din cauza problemelor de zi cu zi "inerente în orice business", dar "lucrurile trebuie ţinute sub control". "Situaţiile se calmează, se liniştesc, ajungi către zona de normal." Managerul spune că evită o abordare mai <rece> a stilului de management, pentru că toată lumea ar avea de pierdut. Există necesitatea impunerii unor limite, dar în acelaşi timp trebuie să existe o comunicare atât de bună între parteneri încât "să începi să simţi ce vrea partenerul de la tine înainte ca el să îşi dea seama de ceea ce îşi doreşte".

O asemănare între contractul din afaceri şi tango observă şi Claudia Mirică: o pereche de dansatori de tango este asociată cu "ascultarea, cu împărtăşirea unor valori comune şi cu decizia de a continua împreună", explică Mirică. Iar cel mai comun pas este mersul în sine - "El caminar" - momentul când partenerii doar păşesc împreună. "Este cel mai simplu şi cel mai dificil, pentru că necesită răbdare, toleranţă, ascultarea nevoilor celuilalt", adaugă ea.

Apărut în cartierele mărginaşe ale Buenos Airesului, tangoul era considerat la începuturile sale imoral. În ceea ce priveşte imoralitatea din afaceri, managerul Andrei Postelnicu spune că nu îşi are locul în businessul pe care îl conduce. "În business, în momentul în care eşti imoral, dacă s-a aflat, ai plecat instant." Este un risc pe care managerul Vinci Facilities România nu şi-l asumă, relaţia cu clientul fiind extrem de transparentă. "Transparenţa este cheia, altfel nu obţii încredere de la client. Fiind transparent, este greu să fii imoral."

Transparenţa implică sinceritate, iar Gilbert Iscu, fondator al clubului şi şcolii de dans Tangotangent şi instructor de tango argentinian, spune că tangoul argentinian este o modalitate de expresie foarte sinceră; în momentul în care dansezi tango, nu mai porţi masca de zi cu zi. "Calitatea esenţială a tangoului argentinian este dansul de improvizaţie, îi învaţă pe lideri să ia decizii rapide cu consecinţe imediate." Necesitatea de atenţie permanentă la nevoile partenerului de tango este exploatată din ce în ce mai mult de companiile de training, workshopurile de tango dezvoltând abilităţi de leadership cum ar fi încrederea în sine, respectul faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi.