"Zvonuri legate de dificultati la acest colos financiar circulau deja cu ceva timp inainte de ziua nefasta de 15 septembrie 2008. Foarte putini s-au asteptat insa ca Lehman Brothers sa fie "lasat" sa intre in faliment, avand in vedere implicatiile sistemice deloc greu de anticipat in cazul unui astfel de "hub" al lumii financiare. Cu atat mai mult cu cat institutii mari de pe aceeasi strada fusesera salvate prin interventii guvernamentale sau ale bancilor centrale. Probabil acei putini au fost un soi de "insideri", si ma opresc aici cu acest fel de supozitii. Reactia? Desigur de ingrijorare. Ingrijorarea fata de efectele unui adevarat tsunami financiar. Valul pornise, dar nimeni nu stia cand va lovi, unde va lovi, ce efecte va avea si mai ales cat timp vor persista. Raspunsurile la ultimele doua intrebari inca nu le avem pe deplin.

Acesta a fost un eveniment de tip "black swan", adica cu o probabilitate considerata ca extrem de redusa in amonte, dar cu impact masiv. Am da dovada de autosuficienta sa spunem ca am fost in totalitate pregatiti, dar totusi BRD are un atu care deriva din cultura sa de prudentialitate. Am avut astfel reflexul de a judeca evolutiile posibile pe baza de scenarii, inclusiv de stress test, iar acest lucru ne-a ajutat in rezonabila masura sa "param" efectele adverse.

Cele mai grele momente s-au consumat in timpul atacurilor speculative de pe piata valutara, consecutiv evenimentului Lehman Brothers. Dar a fost un context violent pe multe alte paliere: dobanzi cu doua sau chiar trei cifre, (ne)incredere intre banci, atacuri mediatice. Se pusese in miscare o adevarata fabrica de zvonuri, avand pe alocuri accente de razboi psihologic.

Una dintre consecintele inevitabile ale crizei a fost restrangerea cererii de creditare, simultana cu, intr-o prima etapa, cresterea costurilor de finantare. Apoi, desigur, a crescut ponderea creditelor cu intarzieri la plata. Pe un plan mai general, volumetria activitatii bancare a inregistrat reduceri inevitabile. Recesiunea nu trebuie insa privita ca o calamitate pentru Romania. Este adevarat ca am trecut de la incredere exuberanta la neincredere - pe alocuri deprimanta - insa s-a intamplat asa si pe la case mai mari si poate in felul acesta vom retine in memoria colectiva, autoritati si cetateni, ideea de a ne crea plase de siguranta pe viitor (disciplina manageriala si consacrarea gestiunii pe baza de business plan, buffere de active lichide, politica fiscala si de venituri prudente etc) si de a iesi astfel din etapa naivitatilor individuale si institutionale.

Totusi, nu trebuie sa uitam ca este prima criza din istoria Romaniei in care exista o lichiditate abundenta in sistemul financiar. Proiecte sa fie, ca de bani nu ducem lipsa!

Accesul la finantare, in cazul BRD, nu s-a schimbat fata de situatia anterioara evenimentului Lehman Brothers. Liniile noastre de finantare, prin recurs la Grupul Société Générale, au fost dimensionate cu redundante generoase si de aceea nu am avut nici un fel de dificultati de trezorerie. Nici in cele mai dificile momente. De altfel, nu trebuie uitat ca BRD a fost singura banca care in momentele de stres din octombrie-noiembrie a adus resurse importante de valuta in tara, sumele suplimentar atrase fiind de peste 700 de milioane de euro. Eram intrucatva impotriva curentului.

Intr-un mod poate mai greu de inteles, pe unii dintre actorii care in octombrie-noiembrie 2008 nu manifestau prea multa simpatie fata de moneda nationala si in general fata de evolutiile romanesti ii vedem astazi ca intermediari ai anuntatei emisiuni de euroobligatiuni a Statului Roman.

Chiar cu riscul de a nemultumi pe unii dintre cititorii dumnevoasta, as spune ca acum clientul care ne contacteaza este mult mai apropiat de ceea ce fiecare dintre noi ne dorim ca bancheri: un client care este prudent, care socoteste de trei ori - poate chiar de mai multe ori - inainte de a porni spre parteneriatul cu banca si, desigur, spre materializarea proiectelor sale.

Si ei, si noi invatam din aceasta criza. Dureros, ce-i drept, dar omenirea a facut salturi doar in urma unor crize sau provocari formidabile. Natura umana...

In ceea ce ne priveste pe noi, intr-o astfel de meserie nu ai prea mult timp liber, indiferent de faza ciclului economic. Inveti sa traiesti cu asta, pentru ca este o alegere personala si incumba responsabilitate. Prin urmare nu s-a schimbat nimic pe acest plan.

Altfel, managementul in conditii de vizibilitate aproape zero, asa cum inca avem in prezent, este mult mai complicat si are inevitabil doze mai mari de stres. Perioada actuala este insa cea mai buna carte de management. Una pe care o scrie fiecare dintre noi.

Anul viitor va fi anul in care si tarile din Europa de Est vor depasi cea mai dificila etapa a crizei. Romania nu va face exceptie, mai ales ca unele semne pozitive se intrevad deja. Prin urmare, destul de probabil vom intra pe o traiectorie pozitiva. Vom avea insa nevoie de cel putin trei ani pentru a relua o crestere viguroasa.

Acesti 3-5 ani reprezinta o oportunitate uriasa de gestiune chibzuita din partea autoritatilor publice care sa ne permita sa respectam calendarul de adoptare a euro. Este o miza enorma pentru Romania, stiut fiind ca a ajunge acolo inseamna a intra cu adevarat in zona disciplinei bugetare publice si a descatusarii sectorului privat pe baze sustenabile. Este o sansa uriasa de recredibilizare a Romaniei."

Cititi si Cover Story-ul editiei curente: Confesiunile managerilor dupa anul de criza

Cititi mai jos cum au trait anul de criza si alti manageri si antreprenori locali:

Liliana Solomon, Vodafone: Nu am fost niciodata un consumator exagerat

Brent Valmar, Porsche Romania: Au existat oferte de pret sinucigase in piata

Dragos Simion, Flamingo: A fost acelasi sentiment pe care l-am avut la 11 septembrie 2001

Mariana Gheorghe, Petrom: Cred cu tarie in masurile dure si nepopulare

Bogdan Georgescu, Colliers: Cand mi-am concediat colegii a fost cea mai grea zi din viata mea

Radu Stoicoviciu, PricewaterhouseCoopers: Cred ca peste un an criza va fi depasita

Tinu Sebesanu, Trend Hospitality : Cei care merg in minus ar trebui sa-si numere pierderile si s-o ia la goana!

Cornel Marian, Oresa: Am prins ultimul tren pentru o tranzactie leveraged buy-out

Bogdan Enoiu, McCann: Evident ca am si pierdut dar privesc cu multa relaxare problema asta

Alexandru Costin, Adobe: Am investit nesabuit si m-am supraindatorat

Marius Sfintescu, 3TS Capital: Au fost multe proiecte de investitii private equity abandonate

Radu Georgescu, Gecad: Problema mea e ca lumea nu accepta starea de disperare

Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii: Nu ne imaginam vreodata ca se va ajunge la aceasta amploare

Florian Libocor, BRD: Sistemul bancar din Romania este unul solid

Florin Talpes, Softwin: Industria IT din Romania a scazut cu 40% - 60%

Radu Timis, Cris-Tim: Criza va mai dura cel putin inca doi ani si jumatate

Razvan Pasol, Intercapital: Au fost zile de groaza la BVB

Adrian Stanciu, Human Synergistics: M-am speriat destul de rau

Marius Stancescu, Riff Holding: Nu am putut anticipa amploarea dezastrului

Toni Iordache: Lumea se astepta ca urmatoarea victima sa fie salvata