Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate experienţele lor sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business Magazin. Din domeniul comunicării vine Ioana Rusu, care investeşte la bursa de la Bucureşti de la listarea Romgaz din 2013.

Data de 12 noiembrie 2013 a rămas în istoria Bursei de Valori Bucureşti (BVB) şi a României ca ziua în care a avut loc cea mai mare listare din ultimul deceniu, în contextul în care intra la tranzacţionare producătorul de gaze naturale Romgaz la o evaluare de 3 miliarde de euro. Oferta Publică Iniţială (IPO) de acţiuni a Romgaz a determinat investitori noi să intre în piaţă, iar printre ei s-a numărat şi Ioana Rusu.

„Am început să investesc în noiembrie 2013, după listarea Romgaz, pentru că voiam o sursă de venit alternativă, nu voiam să depind toată viaţa de salariu sau de angajator şi nici nu aveam o idee pentru o afacere proprie. Am început cu 4.500 de lei, iar primele achiziţii au fost 100 de acţiuni Romgaz şi 100 de acţiuni OMV Petrom”, spune Ioana.

NUME: Ioana Rusu

VÂRSTĂ: 33 de ani

PROFESIE: specialist în comunicare

OCUPAŢIE: specialist relaţii publice (PR)

INVESTEŞTE: part-time, cu obiectivul de a deveni o activitate full-time

O premieră în istoria privatizărilor din România a fost şi faptul că oferta Romgaz, şi mai apoi listarea, s-au derulat concomitent pe Bursa de la Bucureşti, dar şi pe cea de la Londra, prin intermediul instrumentelor financiare numite certificate de depozit globale (GDR-uri).

Pe acest model au mers ulterior şi Fondul Proprietatea şi OMV Petrom. Ioana Rusu spune că spre deosebire de momentul 2013, când a petrecut cam o oră la sediul brokerului pentru a-şi deschide cont de tranzacţionare, astăzi lucrurile stau diferit, bursa având un alt nivel de accesibilitate.

„Singura chestiune mai birocratică a fost în 2013, când mi-am deschis primul cont de tranzacţionare şi am completat circa 30 de foi. În prezent, am cont la trei brokeri şi nu văd dificultăţi de acest gen, pe celelalte două le-am deschis online în câteva minute şi m-am acomodat uşor cu platformele de tranzacţionare”, spune ea.

În vârstă de 33 de ani, Ioana este absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti, specializarea jurnalism şi a unui master în Teorii ale Comunicării, iar de 10 ani lucrează la o companie de relaţii publice. Investeşte part-time, dar planul încă de la început a fost ca aceasta să devină o activitate full-time.

„Investiţiile au devenit parte din activitatea de zi cu zi. Nu tranzacţionez foarte des, cumpăr şi vând de câteva ori pe an. Aloc mai mult timp analizelor, mă uit pe grafice, îmi stabilesc ţinte de preţ la companiile pe care le consider potrivite pentru mine. Dimineaţa verific cum au închis pieţele americane, pieţele din Asia, cum sunt indicii futures”, continuă investitoarea.

„Am participat la plasamentele SafeTech, atât în octombrie 2020, cât şi in ianuarie 2022, pentru că tatăl meu este unul dintre acţionarii majoritari şi am vrut să contribui şi eu la povestea de creştere a companiei”, explică Ioana.

Dezvoltatorul imobiliar One United Properties şi conglomeratul agroalimentar Norofert sunt următoarele cele mai mari deţineri, fiecare cu o pondere de 1% în portofoliu. A cumpărat acţiuni la cele două companii după ce a lichidat deţinerile la Banca Transilvania la finele anului trecut şi la producătorul de vinuri Purcari în ianuarie 2022.

„Situaţia din pieţe este destul de incertă, o situaţie cu care eu ca investitor nu m-am confruntat până acum. Mă refer la inflaţia foarte ridicată, peste care a mai venit şi conflictul din Ucraina. Mă aştept să mai vedem scăderi pe burse, anul acesta îl văd mai mult de acumulare, iar roadele investiţiilor probabil vor apărea anul viitor”, afirmă investitoarea.

Din acest motiv, 9% din portofoliul ei reprezintă cash disponibil pentru oportunităţi. Spune însă că în acest moment nu ar investi în titluri de stat şi obligaţiuni, date fiind randamentele sub inflaţie.

După aproape nouă ani de investiţii, Ioana a ajuns recent la o valoare a portofoliului de circa 1 milion de lei. Doar anul 2021 i-a adus mai mult de o dublare a valorii deţinerilor.

„Am încheiat anul 2021 cu un randament de peste 100%, dar asta datorită contextului de piaţă, nu mă aştept ca în viitor să mai am astfel de randamente la final de an. Cel mai mare câştig l-am avut pe acţiunile MedLife şi TeraPlast”, spune Ioana, care se consideră un investitor activ. „Fac stock picking şi marchez profitul când câştigul este mulţumitor pentru mine, dacă văd o opţiune mai bună sau pur şi simplu când consider că rezultatele sau contextul de piaţă nu mai sunt favorabile companiei pe care am ales-o.”

Cea mai bună lecţie pe care a învăţat-o în momentele de criză a fost că este bine să investească în companii solide, bine poziţionate în piaţă, care îşi vor reveni uşor sau care chiar vor creşte în perioade tulburi.

„Criza din 2020 m-a prins cu mult cash, am lichidat destul de mult din portofoliu la început de martie. Eu mi-am schimbat puţin strategia în 2018, după OUG 114, când am început să investesc doar în companii care ar putea fi afectate cât mai puţin de modificări legislative apărute peste noapte”, afirmă Ioana Rusu.

După ce a experimentat efectele Ordonanţei de Urgenţă 114, adică declinuri accentuate ale acţiunilor din sectoarele bancar, telecom şi energie, dar şi după criza pandemică şi conflictul militar din Est, Ioana i-ar spune unui investitor începător să fie diversificat, să investească constant, să nu se teamă să înveţe din greşeli, să nu facă market timing sau overtrading şi să nu vândă în panică pentru ca mai apoi să răscumpere la un preţ mai ridicat.

„Îmi plac companiile cu potenţial de creştere, în primul rând mă uit la marja netă şi la rata de creştere a profitului. Dividendul îl consider un bonus, în special la companiile de creştere, arată că afacerea este solidă, iar eu primesc un influx de capital pe care îl pot reinvesti”, adaugă ea.

Ioana Rusu ar vedea listate la Bursa locală companii precum lanţul de cafenele 5 To Go, lanţul de magazine de bijuterii Teilor, care a listat obligaţiuni sau compania de curierat Fan Courier. În privinţa pieţei noastre, ea mai are un singur dor: o lichiditate îmbunătăţită. „S-au listat multe companii, numărul de investitori a crescut, dar lichiditatea creşte doar în momentele în care se vinde în panică.”

1. Stock pickingul este atunci când un investitor sau analist utilizează o formă sistematică de analiză pentru a concluziona dacă o anumită acţiune merită adăugată în portofoliu. Este cunoscut şi sub numele de management activ şi diferă de managementul pasiv, în care investitorii cumpără vehicule de investiţii pasive precum fondurile tranzacţionate la Bursă (ETF).

2. Market timing este strategia prin care un investitor ia decizii de cumpărare sau de vânzare încercând să prevadă mişcările viitoare ale preţurilor pieţei. Predicţia se poate baza pe o perspectivă a pieţei sau a condiţiilor economice rezultate din analiza tehnică sau fundamentală, aşadar depinde de capacităţile investitorului şi de factorii luaţi în calcul.

3. Overtrading se referă la cumpărarea sau vânzarea în mod excesiv a unui activ de către un investitor, ceea ce uneori poate fi contrar propriei strategii. Conceptul se referă totodată la tranzacţionarea pe un cont discreţionar şi la niveluri excesive de către un broker a unor valori mobiliare cu scopul câştigării unor comisioane mai mari. Raportat la o firmă, overtradingul intervine atunci când aceasta îşi extinde operaţiunile mai mult decât îi permite capitalul de lucru, apărând pericolul falimentului.

4. Contractulfutures este un angajament care obligă persoanele contractante să cumpere sau să vândă o anumită cantitate de acţiuni, mărfuri, aur sau alte titluri la un preţ stabilit între vânzător şi cumpărător în prezent, dar la un anumit moment în viitor, numit scadenţă. Contractele futures pe indici funcţionează similar, părţile implicate se angajează fie să plătească, fie să primească valoarea unui indice suport la o dată viitoare predeterminată. În general, suportul unor astfel de contracte futures sunt indici precum Nasdaq 100, FTSE 100, Euro Stoxx 50 sau S&P 500. Pe piaţa futures, se iniţiază poziţii short (de vânzare) atunci când se anticipează o scădere a preţurilor sau poziţii long (de cumpărare) atunci când se anticipează o creştere a preţurilor. De aici şi expresia “a intra short/long pe indici”.