„Trezoreria ar trebui să aibă un loc la masă atunci când strategia de e-commerce este revizuită. De exemplu, vedem că multe companii deschid canale direct-to-consumer (D2C) făcând acest lucru într-un mod care este evident lipsit de orice supraveghere a trezoreriei, expunând compania la riscul valutar, riscul de contrapartidă, costuri operaţionale potenţial mult mai mari asociate cu colectarea încasărilor. Canalele direct-to-consumer (D2C) oferă oportunităţi considerabile din punct de vedere al performanţei capitalului de lucru şi mai precis de reducere a termenelor de încasare şi, astfel, conduc la eliberarea numerarului din operaţiuni, dacă strategia este abordată corect cu supravegherea trezoreriei.”

Creşterea ratelor dobânzilor, şocuri şi recalibrări în cadrul lanţurilor de aprovizionare, declanşate de o combinaţie de factori, tema sustenabilităţii  ESG (environmental, social, governance – mediu, social, guvernanţă – n.red.) sau perturbarea modelului de afaceri, care redefineşte regula jocului în anumite industrii şi reîncadează relaţiile cu furnizorii şi modul în care produsul final este vândut, sunt câteva dintre preocupările şi provocările trezorierilor marilor companii, după cum spune Peter Cunningham, EMEA Head of Corporate, Commercial and Public Sector Sales, Treasury&Trade Solutions managing director la Citi. „Clienţii noştri sunt concentraţi pe navigarea contextului actual”, spune el, cu o preocupare deosebită faţă de aceste zone.

Ieşim dintr-o perioadă prelungită cu rate ale dobânzilor scăzute, chiar zero sau negative şi cu care ne-am obişnuit în viaţa profesională şi personală a amintit Peter Cunningham vorbind despre dobânzi. Iar acum am intrat într-o morişcă a majorărilor la nivel internaţional, cu impact inclusiv asupra costului de finanţare al firmelor. „Ne aflăm acum într-o perioadă de majorări consecutive ale ratelor de către multe bănci centrale din întreaga lume, ceea ce va alimenta în mod clar costul de finanţare al unei companii şi, prin urmare, va creşte importanţa accesării surselor interne de fonduri (precum fondurile blocate în ciclul de conversie a numerarului companiei), pentru a înlocui sursele externe de fonduri acum mai scumpe (datoria financiară şi capitalurile proprii)”, a explicat într-un interviu Peter Cunningham, care a venit recent la Bucureşti ca parte a unei delegaţii de experţi regionali ai Citi, pentru un eveniment dedicat clienţilor băncii, în special profesioniştilor din trezoreriile marilor companii şi din centrele lor de servicii. Cum văd ei criza actuală?

Citi in România

1. În România, Citi, sucursala locală a puternicului grup bancar american cu acelaşi nume, este axată în principal pe creditarea companiilor multinaţionale şi locale mari, a sectorului public şi pe commercial banking.

2. Citi România, aflată în apropierea topului celor mai mari 10 bănci după active, a fost în ultimii ani printre cele mai profitabile bănci de pe piaţa locală.

3. Citi ocupa în România în 2021 poziţia a 11-a în topul celor mai mari instituţii de credit de pe piaţa bancară având active de peste 12 mld. lei şi o cotă de piaţă de aproape 2%

4. Citi, prezentă în România din anul 1996, furnizează produse şi servicii financiare companiilor locale şi multinaţionale, întreprinderilor mici şi mijlocii, instituţiilor guvernamentale şi organizaţiilor nonprofit.

O altă preocupare a companiilor adusă în discuţie de bancherul de la Citi este legată de şocurile şi recalibrările din cadrul lanţurilor de aprovizionare. Iar acestea sunt declanşate de o combinaţie de factori pornind de la blocajele legate de pandemie şi impactul acestora asupra producţiei şi ofertei, pivotul global către protecţionism şi războaie comerciale, iar din acest an şi de criza din Rusia/Ucraina, care are un impact clar asupra securităţii energetice şi a volatilităţii preţurilor mărfurilor şi, de asemenea, în general, asupra furnizării anumitor produse la care Rusia şi Ucraina aveau o contribuţie semnificativă, în opinia lui Peter Cunningham.

Pe lista provocărilor aflate în faţa mediului corporate se profilează şi „perturbarea modelului de afaceri” care redefineşte cu adevărat regula jocului în anumite industrii şi reîncadează relaţiile cu furnizorii şi modul în care produsul final este vândut, deseori mergând direct către consumator, susţine reprezentantul Citi. „Deşi acestea sunt schimbări care au loc în modelul de afaceri mai larg al companiilor, ele au impact asupra lanţurilor de aprovizionare fizice şi financiare care le stau la bază. Prin urmare, acesta este un domeniu în care profesioniştii din trezorerie şi domeniul financiar joacă un rol important.”

Totodată, o altă provocare pentru firme este tema ESG (environmental, social, governance – mediu, social, guvernanţă – n.red.), care se regăsea în rapoartele anuale şi de sustenabilitate ale companiilor de mulţi ani, dar acest subiect a devenit acum mult mai tangibil – poate declanşat de o preocupare tot mai mare pentru a stabili cadre globale mai consistente pentru raportare şi conformitatea companiilor cu acestea, mai spune Peter Cunningham. „Cred că cea mai relevantă şi transformatoare schimbare pe care o vom vedea va fi legată de modul în care companiile îşi realizează propria conformitate cu prevederile Scope 3 şi, din nou, văd un rol esenţial pe care profesioniştii din trezorerie şi domeniul financiar trebuie să îl îndeplinească aici. Având în vedere modelul de parteneriat al diviziei Citi Treasury and Trade Solutions cu clienţii, suntem încorporaţi în lanţul lor financiar de aprovizionare, care stă la baza celui fizic.

Ca o extensie a acestui parteneriat, lucrăm activ cu clienţii noştri la programe sustenabile de finanţare a furnizorilor care leagă accesul mai rapid la lichiditate, precum şi preţul acesteia, de performanţa furnizorilor în funcţie de o serie de indicatori de performanţă de tip ESG. Anticipăm că acest lucru va creşte odată cu controlul sporit asupra raportării corporative în ceea ce priveşte conformitatea cu prevederile Scope 3.” Pe lângă mediul economic (marcat de norii negrii ai inflaţiei şi ai recesiunii) şi mediul geopolitic mai larg, cu implicaţiile aferente, o altă problemă aflată în faţa firmelor este legată de peisajul riscurilor cibernetice, „care continuă să fie o ameninţare reală şi necesită un plan robust, testat în mod regulat.” „Deşi mulţi clienţi au planuri de urgenţă, nu sunt sigur că toţi sunt atât de bine pregătiţi pe cât ar trebui să fie.

De exemplu, am văzut multe companii care presupun că anumite elemente de infrastructură critică le vor fi disponibile, dar ce se întâmplă dacă nu sunt? Au o alternativă? Cât de repede ar putea acea alternativă să fie operaţională? Care ar fi impactul? Este tolerabil? Din păcate, văd ameninţarea cibernetică doar în creştere şi cred că va rămâne o provocare pentru anii următori.”

Vorbind despre perspectivele digitalizării trezoreriilor companiilor, Peter Cunningham mărturiseşte că vede digitalizarea prin prisma a două drivere. În primul rând este vorba despre procesele iniţiate proactiv de trezorerie: valorificarea datelor şi a RPA pentru a răspunde nevoilor corporative de „a face mai mult cu mai puţin” şi de a consuma mai puţin timp cu activităţile operaţionale zilnice repetitive ale trezoreriei, pentru a se concentra mai mult pe creşterea rolului de consultant strategic pe care îl are trezoreria. Iar acest lucru conduce către al doilea driver, respectiv procesele generate de mediul extern (care necesită un răspuns din partea trezoreriei), determinate de perturbarea modelului de afaceri – schimbarea modelelor în care compania se adresează pieţei, de exemplu, direct-to-consumer (D2C), pieţe business-to-business (B2B), modele de abonament, şi ESG ca două exemple care, deşi la prima vedere, pot părea îndepărtate de rolul trezoreriei, sunt de fapt zone unde trezoreria poate adăuga multă valoare.

Prin urmare, Peter Cunningham consideră că “trezoreria ar trebui să aibă un loc la masă” atunci când strategia de e-commerce a unei companii este revizuită. De exemplu, vedem că multe companii deschid canale direct-to-consumer (D2C) făcând acest lucru într-un mod care este evident lipsit de orice supraveghere a trezoreriei, expunând compania la riscul valutar, riscul de contrapartidă, costuri operaţionale potenţial mult mai mari asociate cu colectarea încasărilor, spune el. Canalele direct-to-consumer (D2C) oferă oportunităţi considerabile din punct de vedere al performanţei capitalului de lucru şi mai precis de reducere a termenelor de încasare şi, astfel, conduc la eliberarea numerarului din operaţiuni, însă dacă strategia este abordată corect cu supravegherea trezoreriei, explică bancherul britanic de la Citi.

De asemenea, odată cu apariţia prevederilor Scope 3 din Protocolul privind gazele cu efect de seră şi controlul sporit asupra conformităţii şi raportării companiilor, rolul profesioniştilor din trezorerie şi departamentul financiar este din nou, foarte important pentru a ajuta organizaţia să reducă emisiile. „Pot face asta prin valorificarea instrumentelor de finanţare pentru a încuraja tranziţia partenerilor săi comerciali din categoriile furnizorilor şi clienţilor.” Pe de altă parte, povestind despre evoluţia sistemului bancar în perspectivă, bancherul de la Citi aminteşte că, fără îndoială, trăim într-o lume din ce în ce mai conectată, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională.

Şi, deşi uneori se poate simţi că viaţa noastră profesională întârzie puţin faţă de experienţele digitale în timp real din viaţa noastră personală, acest lucru se schimbă cu siguranţă, iar viteza schimbărilor va fi tot mai mare. „Mă aştept ca ritmul acestei schimbări să accelereze în anii următori, odată cu apariţia serviciilor de plăţi instant interoperabile la nivel global. Aceste modalităţi de plată vor schimba fundamental mulţi dintre pilonii de bază tradiţionali ai trezoreriei în jurul previziunii de numerar, hedging, lichiditate, investiţii etc. –  activităţi care se desfăşoară de obicei la o frecvenţă predefinită, de exemplu zilnic, la sfârşitul zilei.” În ultimii ani s-a accentuat concurenţa dintre sistemul bancar şi fintech-uri, care sunt mai agile, mai rapide, iar Peter Cunningham este de părere că, această competiţie este benefică deoarece oferă un impuls întregii industrii bancare pentru a-şi accelera agenda de inovare într-un mod care este ancorat la nevoile actuale şi emergente ale clienţilor.

Grupul la nivel global

Citi, gigantul american care gestionează active de circa două trilioane de dolari la nivel mondial, şi-a redefinit strategia în ultimii ani, a eficientizat şi restructurat businessul şi a decis să vândă diviziile de retail din mai multe ţări, inclusiv România.

Citi este una dintre cele mai importante instituţii financiare din lume, cu o tradiţie de peste 200 de ani şi circa 200 de milioane de clienţi în mai mult de 160 de ţări. Banca Citi este prezentă în România de peste două decenii

„Acest lucru nu poate fi decât un lucru bun pentru piaţă şi pentru clienţii noştri. Având clientul în centrul a tot ceea ce facem, strategia noastră este să impulsionăm inovaţia condusă de client, valorificând domeniile noastre de expertiză şi colaborând cu cele mai bune fintech-uri şi cu alţi jucători nebancari pentru a completa instrumentele Citi de a oferi soluţii inovatoare holistice. Avem multe exemple de ambele tipuri de inovaţii pe care le-am implementat pentru clienţii noştri.” Încercând un exerciţiu de imaginaţie despre cum va arăta bancherul viitorului, având în vedere amprenta puternică a digitalizării şi asupra bankingului, Peter Cunningham consideră că, în esenţă, principiile cheie ale unui bancher vor rămâne aceleaşi – să-şi înţeleagă clienţii, pentru a oferi soluţii de credit, finanţare şi management al riscurilor, sprijinind astfel funcţionarea eficientă a clienţilor în activităţile de trezorerie, în gestionarea numerarului, a centrelor de tip shared services şi a lanţurilor de aprovizionare.

Dar, mărturiseşte el, „aş suprapune aceste principii de bază cu o importanţă crescută a gândirii agile – abilitatea de a anticipa; a empatiei – abilitatea de a înţelege cu adevărat clientul, de a putea vedea lumea prin prisma lui şi, ca atare, de a distila tot «zgomotul» pentru a se concentra pe ceea ce este cel mai relevant şi de impact pentru client. Iar apoi să cocreeze pentru a găsi soluţii la problemele sale cheie.” Povestind despre planurile Citi în România, Peter Cunningham susţine că misiunea Citi este de „a furniza în mod responsabil servicii financiare care să sprijine creşterea şi progresul economic. „Deciziile noastre sunt ghidate de trei teste: (1) sunt în interesul clienţilor noştri; (2) creează valoare economică; şi (3) sunt întotdeauna responsabile sistemic.” Peter Cunningham nu vede cota de piaţă şi profitabilitatea ca excluzându-se reciproc. „De fapt, strategia noastră este de a creşte cota de piaţă într-un mod profitabil şi durabil, adăugând continuu valoare diferenţiată clienţilor noştri şi susţinându-le aspiraţiile de creştere în timp ce navighează un context incert.” În România, Citi, sucursala locală a puternicului grup bancar american cu acelaşi nume, este axată în principal pe creditarea companiilor multinaţionale şi locale mari, a sectorului public şi pe commercial banking.

Banca, aflată în apropierea topului celor mai mari 10 instituţii de credit, cu active de peste 12 mld. lei în 2021 şi o cotă de piaţă de aproape 2%, a fost în ultimii ani printre cele mai profitabile bănci de pe piaţa locală. În privinţa evoluţiei economiei în perspectivă bancherul de la Citi mărturiseşte că perspectivele sunt destul de incerte în acest moment, uitându-ne la actul delicat de echilibrare pe care îl fac băncile centrale – încercând să controleze inflaţia, pe de o parte, precum şi să evite o recesiune şi să restrângă bugetele gospodăriilor mai mult decât este necesar. „Aspectul pozitiv este că finanţele gospodăriilor şi cele corporative intră în 2023 într-o formă mai bună şi, astfel, sunt capabile să reziste unor presiuni.” Creşterea inflaţiei este una dintre marile probleme care planează la nivel internaţional, ameninţând economia mondială. „După părerea mea, costul inflaţiei va fi influenţat în continuare de criza energetică şi în 2023, mai ales când intrăm în toamna şi iarna lui 2023, unde rezervele de petrol şi gaze ar putea fi la niveluri mai scăzute în Europa. Aceasta este o provocare cu care multe guverne se confruntă în prezent, folosind instrumentele de politică fiscală şi monetară pentru a încerca să controleze inflaţia, evitând în acelaşi timp stagflaţia şi creşterea şomajului”, concluzionează Peter Cunningham.