La scurt timp după învestirea în funcţie, în presă au apărut speculaţiile despre pericolul sistării proiectelor telegondolelor, aceasta după o declaraţie a noului ministru Maria Grapini referitoare la instalaţia din Piatra Neamţ, care "circula goală, la şapte dimineaţa şi la prânz". Nu am putut să nu mă gândesc la ştire în timp ce mă aflam într-una dintre telegondolele Transalpina Ski Resort, domeniul schiabil deschis la mijlocul lui decembrie în Vidra, judeţul Vâlcea, telegondole construite în perioada de ministeriat a Elenei Udrea. Spre deosebire de instalaţia din Piatra Neamţ, telegondola circula plină, iar statul la coadă îţi lua ceva timp într-un weekend destul de aglomerat. Telegondolei întinse pe trei kilometri, cu un punct de oprire la mijloc, i se alătură o instalaţie de telescaun şi una de teleschi, precum şi şapte pârtii cu grade diferite de dificultate. Cea mai lungă are 2.257 de metri, iar tunurile de zăpadă sunt alimentate de lacul de 120.000 de metri cubi, construit deasupra pârtiilor. Construcţia domeniului schiabil după standardele din străinătate este rezultatul unei investiţii a Ministerului Turismului de peste 20 de milioane de euro, potrivit informaţiilor oficiale, derulată de la începutul proiectului, în 2010.

Pe lângă semnalizarea şi echipamentele de ultimă generaţie, domeniul schiabil mărginit de munţii Lotru şi Parâng aduce privirii vârfurile ascuţite, dar şi lacul artificial Vidra. Pentru comuniunea cu natura pe care am experimentat-o într-unul dintre puţinele locuri cu poluare zero din ţară am făcut un drum de aproximativ patru ore de la Bucureşti - porţiunea în care starea carosabilului este proastă se află pe relaţia Brezoi-Vidra, un drum de 80 km - nu foarte aglomerat şi nici foarte plin de gropi, singurul obstacol fiind maşinile parcate pe marginea drumului pe o distanţă de trei kilometri în apropierea pârtiei. Urcarea cu telegondola poate fi întreruptă la mijlocul distanţei, loc unde se află un apres-ski de inspiraţie austriacă, cu schiuri şi snowboarduri lăsate ca maşinile într-o parcare, fără grija că ar putea fi furate. Posesorii lor îşi refac forţele stând la cozile pentru ceaiul de cinci lei şi vinul fiert de şapte, asta dacă mai găsesc căni. Cu sau fără vin, este singurul loc de pe pârtie unde poţi să te încălzeşti.

Doritorii de cafenele şi gurmanzii care vor să încerce restaurante alpine mai au de aşteptat, locul fiind mult mai prietenos cu cei care se uită doar către pârtie. "Vidra are ceva aparte, nu e Sinaia şi nici o staţiune pusă la punct ca Poiana, dar e locul în care mă simt cel mai bine când ies la schi industrial. Toată zona oferă acel ceva ce lipsea din lumea schiului mioritic", crede Dumitrel Marius, angajatul unei multinaţionale. A venit pentru a doua oară şi crede că staţiunea are acel ceva care place tuturor iubitorilor de munte. E încântat că, în cele şase zile de schi, nu a fost nevoit să plătească ski-pass-ul, ca parte a strategiei de marketing a ministerului pentru promovarea staţiunii.

Totul a fost doar temporar pentru că recent a fost introdusă taxa de 60 de lei pentru o zi de schi, aceasta mergând spre bugetul local. Preţul e oricum la jumătate faţă de locurile preferate pentru sporturi de iarnă: Predeal, Buşteni, Azuga, Sinaia sau Poiana Braşov. Închirierea unui echipament costă 50 de lei, însă numărul schiurilor sau snowboardurilor e limitat, dat fiind că un singur centru e funcţional la baza pârtiei, iar contabilizarea închirierilor se face greoi într-un caiet studenţesc. Mâncare nu găseşti nici să cauţi, doar câteva tarabe cu fast-food improvizat printre maşinile parcate, cu cartofi congelaţi şi cârnaţi olteneşti. Regreţi imediat că nu ţi-ai adus mâncare de acasă. Întoarcerea de la pârtie se face în beznă, pe lângă coloanele de maşini parcate pe şoseaua îngustă care leagă Brezoiul de Petroşani. Cea mai apropiată vilă se află la zece kilometri, aproape de ruinele hotelului din Vidra: camere friguroase, sobă de teracotă cu rol pur decorativ, robinete care scârţâie, mochetă din anii '80 şi vase din restaurant inscripţionate "Hotel Parâng Olăneşti, restaurant Dietetic".

Toate acestea se justifică prin istoria staţiunii: Vidra-Voineasa se află printre ultimele proiecte ale lui Nicolae Ceauşescu, urma să devină una dintre cele mai cunoscute staţiuni montane din Europa de Est şi să găzduiască jocuri olimpice de iarnă în anii 2000. "Vidra era atunci o staţiune în plină dezvoltare, căutată de turişti, mâncam de fiecare dată nişte prăjituri foarte bune la restaurantul hotelului", îşi aminteşte Bogdan Mitrofan, manager de resurse umane la o companie din telecom, care venea în zonă împreună cu unchiul său, pe atunci directorul staţiunii. Mitrofan a rămas fan al locurilor pe care le preferă şi azi celor de pe Valea Prahovei: "E mai multă linişte, oameni mai educaţi şi mai liniştiţi, preţuri mai bune şi locuri mai curate". Circa 2.000 de turişti ajung în medie zilnic la Vidra, gradul de ocupare a zonei Voineasa-Vidra-Obârşia Lotrului fiind aproape total, în creştere cu 70% faţă de anul anterior, după cum declară Horia Brănescu, administratorul paginii de Facebook a staţiunii Voineasa. Facilităţile de cazare se lasă încă aşteptate, tot ce e sigur e că în curând se va deschide cel de-al doilea teleschi pentru copii şi începători, parcarea supraetajată de 200 de locuri urmează să fie extinsă, iar primul restaurant acoperit ar urma să fie finalizat în 2013: "Ne dorim să dezvoltăm în continuare, proiectul conţine peste 80 de kilometri de pârtie, iar zona are un potenţial imens", spune Marius Fodor, directorul tehnic al proiectului.

Se adaugă clădirea multifuncţională de la baza telegondolei şi instalaţia de nocturnă, potrivit informaţiilor de la Ministerul Economiei, valoarea totală la care ar trebui să se ridice investiţia fiind de 30 de milioane de euro, potrivit unor surse din grupul Quasar, dezvoltatorul proiectului. Cei care au lucrat la Transalpina Ski Resort spun că ar putea ajunge numărul unu în turismul montan în trei ani şi ar putea să concureze cu St. Moritz - "potenţial există deoarece românii cheltuiesc foarte mult în străinătate şi după investiţii în spaţii de cazare, adăugate la calitatea pârtiilor şi a peisajelor existente, Vidra îşi va atinge scopul propus". În fiecare iarnă, un miliard de euro pleacă dinspre România către staţiunile din Germania, Italia, Elveţia, Austria şi Bulgaria, potrivit datelor oficiale, deci cei care vor să ţină turiştii în ţară se luptă pentru o felie extrem de consistentă. Succesul va depinde de mult mai mult decât o amenajare a unei pârtii, fie ea şi într-un loc de vis, neatins.