Când plănuieşti un city-break la Paris, probabil că vei pune pe lista de „things to do” Turnul Eiffel, uriaşul Luvru, rămăşiţele catedralei Notre-Dame, Arcul de Triumf şi o vizită la Versailles. Sunt obiectivele pe care majoritatea vor să le bifeze când ajung în Oraşul Luminilor, dar pasionaţilor de lectură şi nu numai le propun o destinaţie mai puţin cunoscută, dar plină de farmec: Château de Monte Cristo. Nu e doar o locaţie tematică, ci chiar reşedinţa rurală a lui Alexandre Dumas, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori francezi, şi locul în care au luat naştere, pe hârtie, personaje celebre ca Edmond Dantès sau Cei Trei Muschetari. Cum se ajunge însă acasă la Conte?

După ce am epuizat mare parte dintre cele mai cunoscute atracţii ale capitalei pariziene, am descoperit printr-o întâmplare fericită că la doar câteva zeci de minute de mers cu trenul de Paris, în staţiunea balneară Le Port-Marly, se află casa „de la ţară” a unuia dintre scriitorii care mi-au încântat copilăria cu eroii din romanele de capă şi spadă cu care v-aţi delectat, probabil, mulţi dintre voi: Alexandre Dumas. Am luat trenul din Chatelet Les Halles spre Saint Germain-en Laye, care la rândul său îşi întâmpină turiştii cu un monumental palat omonim, în prezent sediu al Muzeului Naţional de Arheologie. Din staţia centrală am ales să străbat pe jos, într-un drum şerpuit, de circa jumătate de oră, distanţa până la obiectivul dorit. Întâlnirea cu locul în care au fost scrise cărţile pe care le citisem, cândva, pe nerăsuflate, a fost una încărcată de emoţie. Mi-am dat seama încă dinainte de a păşi dincolo de poarta proprietăţii de ce sutele de pagini şi-au găsit cursivitatea într-un astfel de loc. Mă aştepta o grădină idilică amenajată în stil englezesc, pe alocuri ordonată, pe alocuri sălbatică, cu alei umbroase, în care toamna se jucase după plac cu paletarul de sezon, colorând în arămiu, muştar şi bordo frunzele ce abia se mai ţineau de crengile stejarilor, frasinilor şi mestecenilor bătrâni. Spiritul de aventură al proprietarului îşi lăsase amprenta peste tot: din loc în loc, pentru a străbate mai departe poteca, treceai prin grote de diferite mărimi, ba chiar într-un colţ de pădure am găsit chiar şi o pivniţă ascunsă de gratii, întocmai cum îmi închipuisem carcera eroului din roman.

Primul care mi-a ieşit în cale a fost un mic castel din piatră proiectat în stil neogotic  – Château d’If, numit astfel după fortăreaţa care inspirase povestea Contelui de Monte Cristo –, căruia i se adăugase o anexă bavareză. Pancarda roşie de la baza scărilor îi explica rolul: cabinet de travail (biroul de lucru). Deşi accesul era interzis la interior, prin geamul de sticlă al uşii am putut zări biroul şi scaunul la care prindeau contur rândurile scrise cu o pană albă, uşor zdrenţuită, un şemineu pictat în nuanţe contrastante de albastru, auriu şi roşu, şi unul dintre „outfiturile” lui Dumas. Edificiul a fost înconjurat, la dorinţa proprietarului, de un canal în care se alergau câţiva peşti, iar pe ziduri au fost adăugate inserţii în care sunt sculptate numele câtorva dintre cele mai cunoscute romane ale francezului. Un loc special îi fusese rezervat căţelului lui Dumas, doar unul dintre numeroasele animale de companie care şi-au găsit locul în casa sa, alături de pisici, papagali, maimuţe şi chiar şi un vultur.

Nu foarte departe se înălţa locuinţa propriu-zisă: un conac din piatră gălbuie, proiectat în stil renascentist de Hippolyte Durand, unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi ai vremii. O reşedinţă deloc modestă, dacă e să luăm în seamă cele două etaje şi încăperile spaţioase, ornate cu vitralii şi tapeturi de calitate, în care Dumas, un gurmand înrăit, îşi invita adesea prietenii pentru a le găti diverse preparate. Una dintre cele mai frumoase camere ale casei este însă un superb salon maur, împodobit cu sculpturi migăloase, divane tapiţate şi arabescuri atent lucrate, aduse de scriitor din Tunisia într-una dintre numeroasele sale călătorii. Nu a apucat să se bucure însă prea mult de luxoasa locuinţă – în 1848, după doar patru ani, încărcat de datorii, a fugit în Belgia, pas de unde care avea să înceapă să înceapă o lungă serie de experienţe şi călătorii internaţionale.

Printre diverse portete, manuscrise şi alte obiecte ale scriitorului, în vitrine fuseseră expuse cotidianul în care se făcuse recenzia cărţii Cei trei muschetari, pe care am fost plăcut surprinsă să o regăsesc, pe un birou, şi în limba română, alături de exemplare ale mai multor romane în limbile japoneză, mandarină, rusă şi nu numai, dar şi un costum specific celebrilor infanterişti.

Deşi am rămas ore bune, cu mult mai mult decât plănuisem, întreaga experienţă m-a încărcat cu o energie aparte, pe care nu am regăsit-o în multe locuri. La plecare, înainte de a mă urca în trenul de Paris, am dat o raită prin pădurea Saint-Germain, după ce am străbătut, obosită, parcul din jurul palatului, în spatele căruia puteai vedea cum curge molcomă Sena. Mai departe, la orizont, se întrezăreau timid cupolele de piatră ale vechilor clădiri pariziene, prinse între zgârie-nori moderni, iar printre ele, Turnul Eiffel.    

CHÂTEAU DE MONTE CRISTO

5 locuri pe care să le mai vezi în Paris:

1. Montmartre, Arondismentul 18

Inspiraţie a celebrei melodii La bohème a lui Charles Aznavour, Montmartre mai este cunoscut şi drept „Cartierul artiştilor”, pentru că, pe vremuri, locuiau aici pictori celebri ca Picasso şi van Gogh. Dacă în trecut era un cartier sărac, în care artiştii trăiau de pe-o zi pe alta, astăzi, din cauza popularităţii, are unele dintre cele mai mari preţuri din Paris. Cu toate acestea, încă mai vezi din loc în loc şevalete şi caricaturişti, care vor parcă să reînvie o epocă de mult uitată.

Fie că alegi să urci pe jos cele 222 de trepte ori optezi pentru varianta mai comodă, cu funicularul, care are acelaşi preţ – 1,9 euro – cu al unui bilet de autobuz/metrou, la capătul drumului te aşteaptă o privelişte panoramică asupra Capitalei, dar şi impunătoarea Bazilica Sacré-Coeur, aşezată în cel mai înalt punct al oraşului, în care intrarea este liberă. Serile, pe treptele catedralei, pe care se strâng tinerii parizieni pentru a sta la poveşti alături de o bere, se crează o atmosferă haotică, dar parte, până la urmă, din viaţa citadină.

2. Panteonul, Arondismentul 5

Proiectat în stil neoclasic, de arhitectul Jacques-Germain Soufflot, şi inaugurat în 1790, Panteonul din Paris este amplasat în Cartierul Latin, în apropierea Universităţii Sorbona. Prin definiţie loc în care sunt înmormântaţi oameni iluştri, în criptele aflate în subsolul acestuia îi vom găsi pe Voltaire, Victor Hugo, Émile Zola, Louis Braille, Marie Curie şi Alexandre Dumas, doar câteva nume din cele peste 70 de personalităţi. Datorită acusticii perfecte, un moment bun pentru a fi vizitat e când se susţin, la interior, concerte, cum a fost cel al fanfarei militare aviatice, la care am avut norocul să asist. Alături, puteţi vizita, gratuit, catedrala Saint-Étienne-du-Mont, decorată cu o serie de vitralii spectaculoase şi scări circulare sculptate în lemn şi piatră, şi în care se află, mormântul matematicianului Blaise Pascal.

3. Grădina Luxemburg, Arondismentul 6

Amenajată în 1612, la cererea Mariei de Medici, Grădina Luxemburg e un loc plin de freamăt datorită faptului că reprezintă unul dintre spaţiile preferate de socializare ale parizienilor. Veţi găsi aici Palatul Luxemburg, reşedinţă a faimoasei regine, o încântătoare livadă de pomi fructiferi, peste 100 de sculpturi şi o fântână în bazinul căreia copiii se pot juca cu velierele pe care vânzătorii ambulanţi le închiriază în apropiere pentru câţiva euro.

4. Galeriile Lafayette, Arondismentul 9

Dacă în vizita la Paris vreţi să vă rezervaţi timp şi pentru o sesiune de shopping, lucru deloc de condamnat, din moment ce vorbim de una dintre marile capitale ale modei, locul perfect în care puteţi să vă cheltuiţi banii, lăsând la o parte luxoasele magazine de pe Champs-Élysées, este la Galeriile Lafayette. Ies, cu siguranţă, din tiparele unui centru comercial obişnuit, dacă luăm în considerare impunătoarea cupolă bizantină decorată cu vitralii, elementele arhitecturale în stil Art Déco cu care au fost decorate şi balcoanele în formă de lojă, din fier forjat, montate pe fiecare etaj. În vecinătate se află Opéra Garnier, una dintre cele mai frumoase şi impozante clădiri ale oraşului.

5. Cimitirul Montparnasse, Arondismentul 14

Este unul dintre cele trei mari cimitire ale Parisului şi locul în care sunt înmormântate personalităţi celebre – inclusiv români –, printre care poetul Charles Baudelaire, arhitectul Charles Garnier, scriitoarea Simone de Beauvoir, sculptorul Constantin Brâncuşi, filosofii Emil Cioran şi Jean-Paul Sartre, industriaşul André Citroën şi scriitorul Tristan Tzara.

Lucruri pe care nu le ştiai despre Alexandre Dumas:

(24 iulie 1802 - 5 decembrie 1870)

1. Fiind unul dintre cei mai citiţi scriitori francezi, a publicat peste 100.000 de pagini iar operele sale au fost traduse în 100 de limbi;

2. A fost, de asemenea, jurnalist;

3. Ca gurmand înrăit, a început să scrie un dicţionar culinar, terminat după moartea sa de Anatole France; a semnat, de asemenea, o serie de jurnale de călătorie, dar şi numeroase piese de teatru, unele regizate chiar de el;

4. Pentru a scăpa de datorii, a fugit în Belgia, iar apoi a trăit timp de mulţi ani în Rusia, pentru a se muta, ulterior, în Italia;

5. A fost căsătorit cu actriţa Ida Ferrier şi a avut, din căsnicia cu aceasta şi alte aventuri cu cele 40 de amante, patru copii, iar unul dintre fii, care îi poartă numele, a devenit la rândul său scriitor, fiind cunoscut mai ales pentru cartea Dama cu camelii.