In urmă cu mai puţin de opt luni zeci de mii de marocani protestau pe străzile Rabatului, capitala statului, cerând o nouă constituţie şi eliminarea corupţiei de la nivelul autorităţilor centrale. La sfârşitul lunii septembrie zeci de mii de marocani erau pe stradă în Rabat, dar de această dată nu pentru a protesta, ci pentru că se întorceau de la muncă, mergeau la cumpărături sau la moschee. "Maroc? Eşti sigură că vrei să mergi în Maroc? În Maroc sunt atentate şi proteste." Cuvântul Maroc se repeta sistematic şi niciodată cu alt sens decât peiorativ. Nimeni nu se gândise la Marocul lui Humphrey Bogart şi al lui Ingrid Bergman, la Marocul lui Yves Saint Laurent sau la cel al cumpărăturilor.

După o escală mai lungă în Milano, care ne-a permis să vizităm oraşul în timpul săptămânii modei, primul contact cu Marrakechul a fost dur. Părea parcă rupt dintr-o altă lume. La finalul vacanţei am realizat însă că întreg Marocul nu doar pare, ci este o altă lume. Plecată într-o vacanţă de descoperire, am încercat să "îndes" într-o săptămână tot Marocul. Deşi a fost puţin înghesuit, a meritat, pentru că e păcat să laşi ceva în urmă.

Oraşul roşu, după cum îl numesc localnicii - numele provine de la faptul că toate clădirile au o culoare rozalie - este perla coroanei marocane. "Casablanca este capitala economică, Rabatul este capitala, însă Marrakech este cel mai frumos oraş din Maroc", spune Othman Khalloufi, şoferul care ne ducea în Casablanca. Othman provenea dintr-un mic sat din munţii Atlas unde trăiesc 63 de familii ale căror principale surse de venit sunt păstoritul şi rudele care lucrează în Spania. "Marrakech este locul unde se întâmplă orice. Ai localnicii tradiţionali, care se roagă şi care încă utilizează portul tradiţional, şi ai marocanii care trăiesc după modelul european. Şi acesta e doar un exemplu."

La ora şapte dimineaţa, în piaţa centrală din Marrakech, Djemaa el Fna, localnicii sunt deja la muncă şi te îmbie cu un pahar de suc de portocale proaspăt stoarse, la "doar 4 dirhami paharul" (circa 30 de eurocenţi). Tot la primele ore ale dimineţii îşi deschid porţile şi primele magazine cu genţi şi pantofi din piele din piaţa centrală. Preţurile sunt mult sub cele cu care suntem noi obişnuiţi, motiv pentru care acest loc a primit denumirea de paradisul cumpărăturilor. Dar e şi un paradis al tehnicilor de negociere. "Niciodată să nu plăteşti cât ţi se cere. Totul se negociază în Maroc, şi preţul pe care îl oferi la început trebuie să fie cam o cincime din ce ţi se cere. În final trebuie să ajungeţi undeva la jumătate", ne-a învăţat Othman. Timpul a dovedit că avea dreptate, pentru că în Maroc totul se negociază, chiar şi mâncarea la restaurant.

Deşi există numeroase restaurante şi baruri, unde poţi să plăteşti la finalul unei mese doar cinci euro şi să fii sătul, cel mai bun loc de mâncat în Marrakech este tot piaţa centrală. Djemaa el Fna este un fel de Cenuşăreasa: prăfuită ziua şi strălucitoare noaptea. Dacă mergi ziua şi noaptea în piaţa centrală ai senzaţia că nu este acelaşi loc. Seara zeci de tarabe cu mâncare se instalează pentru a servi marocanii şi turişti care îşi fac curaj să intre. Ofertele vin din toate părţile, şi marocanii pot fi intimidanţi la început, însă după o supă de melci (5 dirhami) sau o porţie de calamari (20 de dirhami) prinzi curaj.

Pentru o oază de linişte în Marrakech cel mai potrivit loc este Jardin Majorelle (Grădina Majorelle). Ascunsă de garduri înalte, nimic nu trădează această grădină botanică cumpărată de designerul francez Yves Saint Laurent în 1980 şi populată de turiştii străini care stau la umbră şi citesc romane sau ghiduri despre Maroc.

După ce ai văzut Marrakech, Casablanca poate părea foarte occidentală şi nu seamănă deloc cu Casablanca lui Bogart şi Ingrid Bergman. Filmul cu pricina nu a fost însă filmat în Maroc, ci la Hollywood. După cum îi spune şi numele, Caza (aşa îi spun localnicii) este casa albă, toate clădirile fiind asortate astfel. Deşi frumoase şi armonioase arhitectonic, casele din Casablanca te duc cu gândul mai mult la imobilele din Occident decât la ceva marocan. Traficul aminteşte la rândul său de acelaşi lucru. Oraşul merită însă vizitat chiar şi numai pentru moscheea Hasan al II-lea, a treia cea mai mare din lume, după Mecca şi Medina, potrivit ghidului. Tot el spune că minaretul măsoară 210 metri şi este cel mai înalt din lume.