Descriere a unei obsesii, căutare a perfecţiunii intagibile şi a frumuseţii ideale, povestirea îl pune în scenă pe Gimpei Momoi (un fost profesor bântuit de propriul trecut şi de păcatele juneţii) care, ajuns fără adăpost şi privat de orice urmă de afecţiune umană, rătăceşte pe străzi, urmărind tinere necunoscute şi admirându-le paşii svelţi, silueta magnifică, trupurile pe veci inaccesibile. Gimpei pândeşte frumuseţea acestei lumi, dar este pândit fără răgaz de propria sluţenie - nişte picioare diforme, hidoase, care îi amintesc neîncetat de condiţia sa de neadaptat.

Textul, neîncadrabil în nicio formulă narativă tradiţională, o balansare continuă între clipa prezentă şi cotloanele memoriei, este probabil unul dintre cele mai acut moderne scrise de Kawabata. Alături de "Lacul", volumul editat la Humanitas Fiction mai conţine povestirile "Braţul" şi "Grabnic se va se scutura".

Yasunari Kawabata, "Lacul", Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2012