Sansele regizorului american de a primi o nominalizare pentru "Fahrenheit 9/11" au scazut dramatic dupa anuntarea victoriei lui George W. Bush, apreciaza criticii

Acum ca George W. Bush a castigat al doilea mandat, situatia lui Michael Moore nu pare a fi tocmai de invidiat: nici un alt regizor sau membru al comunitatii artistice americane nu s-a exprimat cu atata vehementa impotriva familiei Bush ca Moore, in documentarul sau "Fahrenheit 9/11". Iar daca Statele Unite nu ar fi o veritabila democratie, numele lui Moore ar fi scris cu o litere de o schioapa pe lista celor care nu ar mai avea voie sa lucreze la Hollywood.

Mai ales dupa ce a primit si Palme d’Or la Cannes anul acesta, a devenit evident ca "Fahrenheit 9/11" poate fi criticat, aplaudat, disecat sau pus la indoiala, dar in nici un caz nu poate fi ignorat. Moore mai are la activ un succes rasunator in acelasi domeniu, dupa ce documentarul sau "Bowling for Columbine" (2002) a obtinut venituri record la lansare si un Oscar pentru aceasta categorie.

Surprinzator, nici chiar cei mai conservatori critici americani nu s-au repezit sa desfiinteze "Fahrenheit 9/11", pe care l-au catalogat, in cel mai rau caz, drept un "exercitiu de propaganda". Filmul este, de fapt, o critica de aproape doua ore la adresa administratiei Bush si a razboiului din Irak. 

Documentarul debuteaza cu victoria oarecum controversata a actualului presedinte impotriva lui Al Gore, la alegerile din 2000, dar dedica o buna bucata de pelicula reactiei guvernului american dupa atacurile teroriste din septembrie 2001. O scena care a avut un impact foarte puternic il infatiseaza pe Bush, care pe 11 septembrie se afla in vizita la o scoala din Florida. Dupa ce este informat ca al doilea avion s-a izbit de World Trade Center, presedintele, cu un chip lipsit de orice expresie, ramane asezat in sala de curs inca circa sapte minute, fara a avea nici o reactie. 

Moore continua pe aceeasi linie, acuzand guvernul ca a aplicat o strategie gresita de reactie la atacurile teroriste si ca a fabricat dovezi impotriva lui Saddam Hussein, pentru a invada Irakul, lansand astfel un razboi extrem de costisitor si in care soldatii americani isi pierd inutil viata. In acest segment al documentarului, regizorul plaseaza imagini socante din Irak, pentru a demonstra haosul care domneste acolo, in timp ce civili nevinovati isi pierd viata in conflict. De asemenea, Moore subliniaza si legaturile de afaceri care ar exista intre clanul Bush si elita Arabiei Saudite, inclusiv membri ai numeroasei familii a teroristului Osama ben Laden.

Comentariile sardonice ale regizorului sunt combinate cu o succesiune rapida a imaginilor si cu un fond sonor foarte sugestiv (de pilda, o secventa referitoare la serviciul militar al lui Bush este acompaniata de acordurile unei melodii numite "Cocaine"). Moore amesteca indignarea sobra cu umorul rautacios, seriozitatea de documentar cu propaganda pura.

"Fahrenheit 9/11" nu are totusi vreo pretentie de impartialitate, iar regizorul a incercat sa converteasca toti spectatorii la religia sa: antibushismul. 

Moore abandoneaza glumele in conversatiile sale cu Lila Lipscomb, o functionara vesela si patrioata, care nu se desparte de doua lucruri: cruciulita de la gat si steagul american pe post de brosa. La inceput, Lila este mandra ca fiica sa a luat parte la Razboiul din Golf si ca Michael, fiul ei, a fost inrolat in razboiul din Irak. Urmatoarele secvente o arata insa pe doamna Lipscomb imediat dupa moartea lui Michael pe front, cand nu mai e asa de sigura de utilitatea razboiului. 

Fahrenheit 9/11. Regia: Michael Moore. Durata: 116 minute.  In Romania din 5 noiembrie.