Ironie sau nu, acestea au fost singurele nominalizări importante din cariera lui Stallone. Continuarea filmului care l-a făcut celebru în 1976 i-ar putea aduce, trei decenii mai târziu, şi un premiu Oscar.

Succesul de care s-a bucurat Rocky a fost aproape ireal, filmul câştigând trei premii Oscar din zece nominalizări (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun montaj) deşi în cursă se mai aflau filme precum All the President’s Men sau Taxi Driver. Povestea boxerului a luat-o însă în jos, iar următoarele şase episoade au fost din ce în ce mai slabe calitativ. Rocky Balboa, lansat în 2006, nu a adus nicio îmbunătăţire; prin urmare, decizia de a-l scoate pe Stallone din ring era una absolut normală.

Pentru a întelege acest succes, trebuie spus că Rocky face parte din cultura americană, iar în Philadelphia, locul în care s-a desfăşurat acţiunea primului film, există chiar o statuie a personajului fictiv. Filmul din 1976 a fost lansat într-o perioadă de discriminare pozitivă, în care rasismul era condamnat, fiind uşor de înţeles de ce atât de mulţi oameni au putut relaţiona cu luptătorul alb, aflat la început, care încearcă să detroneze mult mai titratul campion mondial (care era, desigur, afro-american).

Revenind la zilele noastre, 2015 a fost anul în care un număr semnificativ de francize s-au întors pe marile ecrane, cele mai notabile fiind Mad Max, Jurassic World şi Star Wars. Printre acestea şi-a făcut loc şi Creed, un film care scrie un nou capitol din saga lui Rocky Balboa şi care aduce elemente pe care mulţi dintre fanii lui Stallone nu le-au mai regăsit de ceva vreme.

Michael B. Jordan (Adonis Creed) interpretează un luptător talentat aflat la început de carieră, care îşi face repede un nume în lumea boxului. El trece însă printr-o criză de identitate, neştiind dacă să adopte numele şi moştenirea tatălui său natural, Apollo Creed, primul rival al lui Rocky. Aici intră în acţiune Balboa, care acceptă să devină mentorul tânărului Adonis.

Relaţia dintre cei doi este benefică şi pentru Rocky; am putea spune, într‑un mod destul de simplist, că Adonis îi aminteşte ce înseamnă să îi pese. Este o plăcere să îl vezi pe Sylvester Stallone jucând atunci când nu are nimic de demonstrat, atunci când este conştient de limitele sale ca actor. Un film despre box fără clişee ar fi, să spunem, ca o campanie electorală fără minciuni. Sunt destule de-a lungul celor peste două ore, dar acest lucru era de aşteptat. De remarcat ar fi decizia regizorului Ryan Coogler de a folosi în timpul luptelor, ca adversari pentru Adonis, boxeri adevăraţi şi nu actori. „De câte ori intră în ring, Michael chiar se luptă cu boxeri adevăraţi”, spune Coogler. „Ei sunt profesionişti ai boxului, dar cum boxezi în viaţa reală şi cum o faci în film sunt două lucruri total diferite. De multe ori ei se mişcă atât de repede, încât abia reuşim să îi prindem pe cameră. Iar pentru Michael a fost o experienţă riscantă, întrucât putea fi rănit oricând”, spune regizorul.

Regia este semnată de Ryan Coogler, care a mai semnat până în prezent un singur lungmetraj, Fruitvale Station. El a mai condus, în trecut, câteva filme de scurtmetraj precum The Sculptor sau Locks. Pe lângă Stallone (Rambo, Expendables, Demolition Man) şi Michael B. Jordan (Chronicle, Fantastic Four, That Awkward Moment), în distribuţie le mai regăsim pe Tessa Thompson (Dear White People, When a Stranger Calls, Selma) şi Phylicia Rashad (The Cosby Show, One Life to Live, Frankie & Alice).

 Trecând peste micile scăpări, Creed este un film bun, care transmite o poveste captivantă ce se încadrează în normele unui film despre sport. Reacţia pozitivă a spectatorilor şi a criticilor va aduce, cel mai probabil, încă unul sau două filme în franciză. Şi poate nu este un lucru rău, pentru că personal prefer o continuare decât un remake. În concluzie, am putea spune că Rocky se întoarce, şi pare într-o formă destul de bună.