Un film despre doi politisti trecuti de prima tinerete, care se confrunta cu un criminal in serie, “Righteous Kill” este departe de a fi obligatoriu de vazut, dar combinarea numelor celor doi actori a bagat fanii in priza inca de la anuntul proiectului lui Jon Avnet. “Thriller” molcom, “Righteous Kill” ajunge sa reinvie amintirea “Morocanosilor” Walther Matthau si Jack Lemmon, asa ca se cam alege praful din suspans (aproape inexistent) si intensitate, ultima distrusa de imobilitatea actorilor si de cateva replici atat de absurde, incat ai putea paria ca sunt dintr-un film de Judd Apatow. Turk (De Niro) si Rooster (Pacino), parteneri de 30 de ani, vor un ultim caz rasunator inainte de-a iesi la pensie. Sansa le surade in momentul cand o serie de raufacatori de toate felurile, de la pedofili la violatori, salvati de la inchisoare de chichitele sistemului juridic american, incep sa fie descoperiti mai grei cu cateva zeci de grame de gloante. Ajutati de alti doi detectivi, interpretati de John Leguizamo si Donnie Wahlberg (da, fratele lui Mark, dar si fost component al formatiei New Kids on the Block) si de sexoasa politista Karen (Carla Gugino), cu care Turk are o relatie destul de violenta, eroii nostri incep sa investigheze pentru a descoperi identitatea criminalului in serie, dar demersul este atat de plictisitor, incat nu ne surprinde nici macar evidenta trimitere la “Heat” din final.

 

De ce sa vorbim despre “Righteous Kill” daca filmul este departe de a fi satisfacator? De ce sa nu scriem despre “Control” al lui Anton Corbijn sau “Paranoid Park” al lui Gus van Sant? In primul rand pentru imensul credit care li se acorda in continuare lui Pacino si De Niro. Chiar daca un festival cu buget mare, precum cel de la Roma, a fost gata sa includa (justificat, nejustificat?) “Crime justificate” in competitia celei de-a treia editii numai pentru a-si asigura prezenta lui Al Pacino pe covorul rosu, Avnet nu reuseste decat sa confirme ceea ce multi ne-am dat seama de la stangacii precum “88 de minute” sau “Cu nasu’ la psihiatru” (“Analyze This”): Robert De Niro si Al Pacino nu prea mai au ce cauta in fata camerelor de filmat, cei doi actori aruncand intr-un trist con de umbra Oscarurile pentru “Parfum de femeie” sau “Raging Bull”.

 

In octombrie anul trecut, exact cand cei doi actori filmau “Righteous Kill”, Francis Ford Coppola lansa un adevarat atac asupra lor. Regizorul care acum 34 de ani ii distribuia pe cei doi “tauri furiosi” in “Nasul: Partea a II-a” spunea despre Pacino si De Niro: “i-am intalnit pe amandoi cand investeau in viitor. Erau tineri si nesiguri pe ei. Acum Pacino este foarte bogat, iar De Niro si-a creat un adevarat imperiu. Nu stiu ce-i mai face sa mearga inainte. Nu stiu daca-si mai doresc aceleasi lucruri”, a spus Coppola. Cu 16,5 milioane de dolari incasate in weekend-ul lansarii, “Righteous Kill” aproape ca a intrecut in trei zile incasarile filmului anterior al lui Al Pacino, “88 de minute”. Dar, daca Pacino pare a intentiona sa-l interpreteze pe Salvador Dali intr-unul dintre cele mai asteptate filme biografice ale anului viitor, “Dalí & I: A Surreal Story”, Robert De Niro nu vrea sa renunte la comediile lejere gen “Un socru de cosmar”. Actorul pregateste “Everybody’s Fine” (adica “Toti sunt OK”), o comedie despre un tata care tine legatura cu copiii numai prin sotia sa. Filmul regizat de Kirk Jones (“Nanny McPhee”) arata ca s-ar indeparta de originalul italian care pare sa fi inspirat noul proiect. Este vorba de “Stanno tutti bene”, cu Marcello Mastroianni in rolul tatalui.  

 

“RIGHTEOUS KILL”/ “CRIME JUSTIFICATE”

R: JON AVNET. D: ROBERT DE NIRO, AL PACINO, CARLA CUGINO, JOHN LEGUIZAMO, 50 CENT, DONNIE WAHLBERG, BRIAN DENNEHY, TRILBY GLOVER. DIN 19 SEPTEMBRIE.

 

 

 

Al Pacino si Robert De Niro nu sunt singurii mari actori carora avem tot dreptul sa le reprosam (repetate) decizii nefericite in cariera. Jack Nicholson a fost alaturat si el, de Francis Ford Coppola, celor doi actori, despre care regizorul trilogiei “Nasul” crede ca sunt “umbre” a ceea ce au fost acum 20 de ani.

 

Trebuie sa o amintim aici si pe Diane Keaton, actrita principala din cateva dintre cele mai greu suportabile premiere ale ultimilor ani. Keaton a reusit sa-si faca uitat Oscarul de acum exact 30 de ani (primit pentru “Annie Hall”) cu roluri isterice in orori precum “Smother”, “Because I Said So”, “Mama’s Boy” sau “Mad Money”.

 

Si lui Meryl Streep i s-a reprosat ca a acceptat prea repede rolul Donnei din “Mamma Mia!”. Cu energie de adolescenta, Streep face praf melodiile formatiei ABBA, alaturi de alte nume mari din showbiz (Pierce Brosnan, Colin Firth, suedezul Stellan Skarsgard) si ne mai aminteste inca o data ca muzicalul este un gen pentru cei care pot canta. Pentru ceilalti exista in continuare karaoke.