Festivalul de film Transilvania e altfel: daca in cinematografele noastre se numara bobocii (de film) romanesti de obicei toamna, cand salile incep sa li se umple si la alte proiectii decat blockbusterele americane, TIFF o face vara, la inceput de iunie.
La Zilele filmului romanesc, norocosii stransi la Cluj pot vedea in premiera nationala mica (dar nu cantitatea conteaza, nu-i asa) productie autohtona. Daca vedetele se cunosc inca de la Cannes, TIFF aduce sub palaria-i sic, primitor-incapatoare, si productiile mai putin notorii. Deschiderea festivalului s-a facut cu unica proiectie maraton: “Amintiri din Epoca de Aur”, ale carei sase scurtmetraje insumeaza aproape trei ore de incursiuni amuzant-nostalgice in Romania comunista. Poate consumatorul de cinema cu reactii de genul “ah, iar un film despre vremurile de trista amintire?” ar trebui sa stie ca “Amintirile” sunt in primul rand o super-comedie. Contrapondere hiperechilibrata la sumbrul “4 luni, 3 saptamani si doua zile”, filmul regizat de Cristian Mungiu, Constantin Popescu, Ioana Uricaru, Razvan Marculescu si Hanno Hoefer recupereaza umorul atat de necesar in acele vremuri si-l aduce pe ecran cu imens aplomb.
Poate ca nu ti-e dor de sticlele de iaurt si lapte, de slapii de plastic, de pachetele de tigari ieftine, de televizoarele bazaitoare, dar n-ai cum sa nu apreciezi scenografia dementiala a celor sase scurtmetraje, care parca functioneaza pe principiul masinii timpului, fiind o teleportare instantanee in niste ani in care romanul n-a uitat sa fie hatru si a invatat sa fenteze sistemul cu o inventivitate doboratoare pentru generatia tanara de acum. Ar fi pacat ca spectatorii cei mai tineri sa ignore premiera acestui calup de legende urbane; e imposibil sa nu recunosti reminiscentele vremurilor, indiferent ca e vorba de obiecte, replici sau tabieturi. O data de premiera pentru “Amintiri din Epoca de Aur” inca nu a fost stabilita (cel mai probabil, lansarea scurtmetrajelor impartite in doua filme separate va avea loc in septembrie sau octombrie), dar “Politist, adjectiv” al lui Corneliu Porumboiu se va lansa, dupa toate vestile, la sfarsitul lunii iunie. Inclus si el in sectiunea Un Certain Regard, lungmetrajul cu Dragos Bucur in rol de politist (si nu adjectiv) a fost considerat al treilea cel mai bun film de la Cannes 2009, conform unui sondaj Indiewire, si are toate sansele sa reuseasca o performanta surprinzatoare: sa intreaca “A fost sau n-a fost?” in aprecierile publicului. O noua calatorie la Vaslui ii prilejuieste lui Porumboiu o planare pe deasupra limbii romane mai seaca decat savurosul sau lungmetraj, o planare sustinuta in aer de un “personaj” absurd, surprinzator, imprevizibil si aparent omniprezent: dictionarul limbii romane! Sa nu divulgam rolul acestuia in “Politist, adjectiv”, caci curiozitatea cinefilului va putea fi foarte curand satisfacuta la cinema.
Punctul comun al celor mai cunoscute doua filme romanesti care se vor lansa anul acesta la cinema este Vlad Ivanov. Cristian Mungiu a decis sa taie o scena cu Ivanov - traficantul de oua din “Amintiri” (o scena de sex foarte incomoda, cu un cor de cotcodaceli drept acompaniament muzical si batalioane de galinacee drept martore reticente). Nu acelasi lucru l-a facut si Corneliu Porumboiu: in stilul sau deja clasic, a pastrat o secventa de aproape 20 de minute cu un implacabil Ivanov in chip de superior pasionat de intelegerea corecta a sensului cuvintelor. Mai amintita in cronicile pozitive de la Cannes decat au fost amintite socantele excese din “Antichristul” lui Lars von Trier in cele negative, aceasta secventa o lasa mult in urma pe cea similara, in trei personaje, din “A fost sau n-a fost?” si arata ca Porumboiu a indeplinit promisiunea facuta la debut.
Vlad Ivanov apare scurt si intr-un al treilea film (dar nu si ultimul), de aceasta data italian, dar cu puternica participare romaneasca. In “Marea Neagra”, Dorotheea Petre, singura actrita din Romania cu un premiu de interpretare la Cannes, este Angela, o romanca plecata in Italia care se angajeaza sa aiba grija de Gemma, o vaduva in varsta. Daca la inceput batrana este dificila si nu are incredere in cea cu care imparte, de voie-de nevoie, locuinta, curand necazurile, chiar daca foarte diferite, vor reusi sa formeze o punte intre cele doua femei. Fara sa scoata vreo vorba, cel mai prezent actor la aceasta editie a TIFF, Vlad Ivanov, concentreaza in jurul lui un adevarat complex de nelinisti si temeri, fiind sotul disparut al Angelei, personajul Dorotheei Petre. Filmul s-ar putea lansa in Romania candva in cursul toamnei.
“Cealalta Irina”, debutul in lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki, il are in prim plan pe Andi Vasluianu (fara ca Vlad Ivanov sa lipseasca de pe afis), in primul sau rol principal din cariera. Vasluianu, protagonist si al poate celui mai amuzant spot TIFF din ultimii ani, in care actorul, acompaniat de Toma Cuzin, parodiaza printre mioare celebrul “Brokeback Mountain”, este Aurel, un barbat a carei iubita plecata la munca in strainatate moare si este adusa in tara intr-un sicriu sigilat. Pentru Aurel, in sicriu se afla nu numai trupul Irinei, dar si viitorul luminos, mult visat alaturi de ea. Doar ca barbatul va afla curand ca viitorul pentru care Irina se extenua afara nu-l includea si pe el, astfel incat porneste in cautarea “celeilalte Irine”, plina de secrete.