Daca efortul publicitar din jurul filmului "Cronicile din Narnia" v-a facut sa-l considerati un film de calibrul seriei "Harry Potter" sau "Stapanul Inelelor", inseamna ca cei de la Disney sunt chiar buni. La advertising.

Despre seria de sapte carti a lui C.S. Lewis (adica Clive Staples Lewis, bunul prieten al lui John Ronald Reuel Tolkien) se spune ca a avut cea mai mare influenta in lumea cartilor fantastice dupa (bineinteles) trilogia "Stapanul Inelelor". "Cronicile din Narnia: Leul, Vrajitoarea si Dulapul" este cea mai populara carte a seriei, dar, in ciuda potentialului materialului de baza, cei de la Disney n-au reusit decat un film plicticos. Cu trei parti bune. Leul, batalia si vrajitoarea. Povestea in sine ar pune pe jar sufletul fiecarui copil (si nu numai).

Patru pusti sunt trimisi de mama lor in casa unui om de stiinta (interpretat de Jim Broadbent) pentru a fi feriti de pericolele celui de-al doilea razboi mondial.  In conacul imens al profesorului Kirke, ei vor descoperi un dulap-pasaj de trecere catre un taram fantastic, Narnia, pe care trebuie sa-l salveze din ghearele lui Jadis, Vrajitoarea cea Alba (Tilda Swinton), cu ajutorul a tot felul de fiinte mitologice si animale vorbitoare. Printre aceste creaturi se numara si magnificul leu Aslan, adus la viata de nenumarate efecte speciale si de vocea cald-invaluitoare a lui Liam Neeson.

Succesul mondial al filmului nu se explica decat prin celebritatea cartilor si prin inspirata alegere a momentului lansarii. "Cronicile din Narnia: Leul, Vrajitoarea si Dulapul" este un film pentru copii, la care un adult mai putin ingaduitor sau obisnuit cu universul tumultuos al lui Tolkien/Jackson va cam batai din picior.
Desi studiourile Disney au declarat ca s-au cheltuit nu mai putin de 150 de milioane de dolari pentru realizarea filmului, acestuia ii lipseste spectaculosul. Narnia in sine arata ca un "Pamant de Mijloc" filmat ziua, pe un cer insorit machiat cu norisori pufosi. Efectele speciale lipsesc cu desavarsire in "Cronicile din Narnia", unde sunt la reduse la simple animatii de animale vorbitoare. Singurul care impresioneaza este Aslan, realizat intr-adevar superb, dar e totusi cam putin pentru cele 140 de minute ale filmului, salvat in parte si de batalia de final, care tine 20 de minute si care a concentrat toate resursele regizorului Andrew Adamson (implicat pana acum numai in cele doua parti ale seriei de animatie "Shrek").

Actorii sunt in general putin cunoscuti. Pe langa Jim Broadbent (Oscar in 2001 pentru rol secundar in "Iris"), cea care tine capul de afis in "Cronicile din Narnia" este actrita scotiana Tilda Swinton. Pentru publicul roman, fizicul inedit al actritei a putut fi remarcat in filme cum ar fi "Constantine" (un rol "androgin", arhanghelul Gabriel), "Plaja" sau "Vanilla Sky".

In "Cronicile din Narnia", Swinton pare putin incomodata de lipsa de sentimente a Vrajitoarei Albe, dar este convingatoare si ajunge sa inspire o aversiune amestecata cu mila, perfect potrivita pentru deznodamantul filmului. In orice caz, Tilda Swinton este alegerea cea mai buna pentru a-i da replica lui Aslan, leul atotputernic, pe care il si ucide intr-una din cele mai intense scene ale filmului. Dintre copii, cea mai simpatica este mezina familiei Pevensie, Lucy (Georgie Henley), cea care descopera intrarea in Narnia si bea ceai alaturi de faunul Tumnus. La polul opus este Peter (William Moseley), fratele cel mare, care trebuie sa conduca armata lui Aslan impotriva celei a lui Jadis. Acest Peter a fost atat de putin convingator, incat un om cu scaun la cap nu i-ar da pe mana nici sa spele vasele, daramite sa salveze taramul Narnia, oricat de fantastic ar fi el.

 THE CHRONICLES OF NARNIA: THE LION, THE WITCH AND THE WARDROBE/CRONICILE DIN NARNIA: LEUL, VRAJITOAREA SI DULAPUL R: ANDREW ADAMSON CU: TILDA SWINTON, GEORGIE HENLEY, SKANDAR KEYNES, WILLIAM MOSELEY, JIM BROADBENT. DIN 6 IANUARIE