Noua zona administrativa rezultata ar avea o suprafata de peste 40.000 de kilometri patrati, intre Guangzhou si Shenzhen, ceea ce echivaleaza cu suprafata Elvetiei. Localitatile incluse - Guangzhou (12 milioane de locuitori), Shenzhen (8,6 milioane), Dongguan (6.9 milioane) si sase orase mai mici realizeaza impreuna 10% din economia tarii, iar decizia de creare a acestei structuri a fost luata in incercarea de contracarare a avantajului competitiv de care se bucura zonele din jurului capitalei Beijing sau al Shanghaiului.

Infrastructurile de transport, telecomunicatii si utilitati ale localitatilor alese sa faca parte din noua mega-metropola vor fi interconectate pana in 2020, in urma unor investitii de circa 304 de miliarde de dolari, din care numai lucrarile de cale ferata pentru tren de mare viteza vor costa 196 de miliarde. Se va construi si o linie expres care sa faca legatura cu Hong Kongul. Locuitorii vor putea avea acces mai usor la serviciile si locurile de munca din toata zona; de asemenea, se preconizeaza imbunatatirea ofertei educationale si din domeniul sanatatii, astfel incat cetatenii sa poata alege, de pilda, spitalele mai putin aglomerate si sa poata ajunge rapid la ele.

Criticii afirma insa ca presa occidentala se grabeste atunci cand denumeste proiectul ca fiind un "mega-oras", intrucat nu este vorba decat despre unirea administrativa a mai multor orase aflate la distanta, separate de plantatii de ceai si de zone intinse de paduri cu o viata salbatica foarte bogata, incompatibile cu notiunea de metropola. Faptul ca vor fi noua orase intre care se va putea calatori mai usor cu trenul nu va duce, asadar, la formarea unei zone cu o viata urbana, sociala si culturala unitara, despre care sa se poata vorbi in termeni de "orasul cu 42 de milioane de locuitori".