Ferran Adrià, chef-ul catalan de la restaurantul El Bulli de pe Costa Brava, a transformat substantele chimice in ingrediente haute cuisine, iar acum nimeni nu se mai mira cand supa isi schimba gustul odata cu temperatura.

Cand Anton Ego, cel mai puternic critic culinar din Paris, intra intr-un restaurant, intreg personalul isi tine rasuflarea. Aparitia sa morocanoasa si mereu nemultumita provoaca instantaneu teama. Marii bucatari nu indraznesc sa mute nici macar o frunza din mancare fara aprobarea sa. Cel putin asa se intampla in lumea desenelor animate despre restaurantele de top, imaginata in productia Disney Pixar "Ratatouille".

In varianta in limba spaniola a desenului animat, Ego vorbeste cu glasul unuia dintre cei mai celebri bucatari ai lumii. Ferran Adrià, maestrul bucatar si unul dintre proprietarii restaurantului "El Bulli" (cotat cu trei stele Michelin), a trecut, pret de cateva minute, de cealalta parte a baricadei. "Eram vocea unui critic care nu era niciodata multumit, intr-un cuvant un personaj care nu este pe placul niciunui bucatar", a declarat pentru BUSINESS Magazin, Adrià asezat pe terasa restaurantului El Bulli din statiunea Roses de pe Costa Brava.

Imbracat in uniforma de bucatar, patata intr-o parte cu cine stie ce sos minune, Adrià isi face aparitia punctual la ora stabilita. Nu iti da decat cateva minute de ragaz, cat sa iti revii dupa drumul care serpuieste pe coasta muntelui si care iti da senzatia ca orice clipa de neatentie inseamna un plonjon in apele limpezi ale Mediteranei.

S-au scris sute de articole despre el, revista Time l-a numit printre cele mai influente 100 de personalitati ale lumii, ziare precum The New York Times sau The Timessi-au trimis iscoade in misteriosul restaurant catalan, iar reprezentantii Michelin i-au acordat acestuia trei stele.

Citind tot ce s-a scris de-a lungul timpului, te astepti sa ai in fata un personaj asemanator lui Anton Ego, care sa raspunda din varful buzelor la intrebari, plictisit de multele interviuri. Insa Adrià s-a dovedit a fi un spaniol tipic (chiar daca vorbeste cu accent puternic catalan), care intelege si recunoaste puterea promovarii pentru succesul afacerii. De fapt, tocmai acesta este secretul succesului pentru Ferran Adrià, care si-a creat, in cei peste 20 de ani de cariera in gastronomie, un puternic brand personal.

Adrià a fost dintotdeauna un nonconformist. In 1980, la 18 ani, si-a abandonat studiile pe motiv ca doreste sa descopere lumea. Pentru a se intretine, a lucrat in diferite hoteluri si restaurante pana cand, in 1983, a facut un stagiu de o luna la restaurantul El Bulli, care pe atunci avea doua stele Michelin. Dupa ce unul dintre bucatarii restaurantului pleaca, Adrià este adus in 1984 ca bucatar principal alaturi de Christian Lautaud. Tot in acel an, ghidul Michelin decide sa le ia una dintre stele, "asa se intampla de fiecare data cand se schimba bucatarii", explica Adrià. Urmeaza o perioada de investitii si modernizari, iar in 1997 restaurantului i se acorda trei stele Michelin.

El Bulli a devenit un adevarat templu pentru amatorii de haute-cuisine, un loc in care nimic nu este ceea ce pare. Catalanul spune ca primeste in jur de un milion de cereri pentru cele 8.000 de locuri disponibile in sase luni cat timp este deschis restaurantul. Pentru a ocupa unul dintre locuri, rezervari se fac intr-o singura zi in luna ianuarie.

Chef-ul este recunoscut ca unul dintre practicantii asa-numitei gastronomii moleculare - un amestec de savoare, textura si temperatura orchestrat dupa legile chimiei si fizicii, avand in vedere ca Adrià are in echipa sa un chimist si un designer care il asista in laborator. Meniul de 30 de feluri din acest an include prajitura din orez si parmezan asezonata cu flori comestibile, ananas inghetat sau prajitura cu fistic si gorgonzola, prajitura "burete" din susan sau din fistic si lapte acid. Ospatarii instruiesc clientii inainte de fiecare degustare, spunandu-le ca, pentru a savura pe deplin gustul, trebuie sa urmezi pasi bine definiti. Cum este cazul prajiturii "burete" care trebuie ingurgitata dintr-o data, fiindca in caz contrar aceasta se dezintegreaza.

Restaurantul este atat de faimos incat in jurul lui s-au creat nenumarate mituri. "Sunt multe mituri care inconjoara restaurantul. Am auzit spunandu-se ca echipamentul din bucatarie este furnizat de NASA, ceea ce este total fals. Am fi fost incantati, dar nu este adevarat", spune Adrià.

Ferran Adrià a ajuns la un nivel la care a depasit statutul de simplu bucatar, pentru ca de obicei bucatarul isi castiga existenta din gatit, ceea ce nu este cazul catalanului. El Bulli functioneaza de ani buni in pierdere, raportat strict la veniturile aduse de restaurant, dar este in acelasi timp generator de milioane de euro, pentru ca brandul a fost folosit pentru diferite produse generatoare de profit. Astfel, a fost creat un set de cataloage care vorbesc despre secretele restaurantului, lansate la editura proprie si care costa aproximativ 150 de euro exemplarul si carti de bucate care se vand in supermarketuri, de genul "50 de gustari" sau "Retete gata in 10 minute".

Numele El Bulli este legat si de un hotel din Sevilla, Hacienda Benazuza, unde se spune ca bucataria este identica celei de la restaurantul din Roses, de un lant de restaurante fast food numit Fast Good (doua in Madrid si una in Santiago, urmand sa se deschida alte patru) si un brand propriu de ulei de masline. In plus, Adrià are o colectie de haine pentru bucatarie, create impreuna cu Armand Basi, o gama proprie de vesela (inclusiv o lingura cu gauri, pentru consumat cerealele fara lapte). Ferran Adrià are contracte cu Lavazza, Pepsi, United Biscuits si NH, cel mai mare lant de hoteluri din Spania. In plus, Caixa Catalunya, al treilea mare grup financiar din Spania, a creat un produs folosind imaginea sa, Credit Gourmet.

Adrià este si una dintre personalitatile care au fost alese sa reprezinte brandul spaniol de tara la sectiunea cultura. Iar conferintele sustinute in toata lumea ii aduc mii de euro. Un an din viata lui Adrià este impartit foarte clar in doua: sase luni, din aprilie si pana in septembrie, gateste chiar si 14 ore pe zi la El Bulli, iar celelalte sase luni le imparte intre munca din laboratorul din Barcelona si calatorii. "Viata mea nu este formata, ca aceea a unei persoane normale, dupa ciclul munca-vacanta. Jumatatea de an in care restaurantul este inchis este mai dificila decat jumatatea in care gatesc", spune Adrià.

Buzz-ul creat in jurul lui a crescut si notorietatea bucatariei spaniole, inclusiv peste Ocean, astfel incat cotidiene precum The New York Times au inceput sa vorbeasca despre "asaltul bucatariei spaniole". "Nu poate fi negat faptul ca notiunea de haute cuisine a fost intotdeauna legata de cultura franceza, dar acum s-a schimbat ceva. In Spania, Italia, Singapore sau Brazilia se creeaza multe noutati si cred ca traim un moment special, in care monopolul francez nu mai exista", comenteaza Adrià.