Internetul prin unde radio va deveni in curand un concurent serios pentru telefonia de generatia a treia si va ajunge la fel de comun in fabricarea aparatelor electrocasnice precum tranzistorul. Frigiderul ar putea, la un moment dat, primi instructiuni de exploatare de la un server de pe Internet, iar display-ul aragazului ar putea monitoriza fazele pregatirii desertului favorit direct din cartea de bucate in format electronic.

Care e diferenta intre un Starbucks din Washington D.C. si o cafenea din Piata Dorobantilor? Preturile sunt la fel, trairea snoaba a "centralitatii" tale e identica. Cei cu rafinamente intelectuale anti-americanesti ar spune ca singura deosebire este sentimentul acut de Europa. Altii ar raspunde ca singurul neajuns este imposibilitatea de a-si conecta computerul la Internet ca sa poata rasfoi recenziile ultimelor carti din The New York Times. In orice Starbucks din America si Germania, T-Mobile, firma de telefonie mobila, ofera clientilor placerea de scrie e-mailuri prietenilor: "Sunt la Starbucks. Ma duc sa schimb doua vorbe cu avocatul. Ne vedem diseara?" 

In lumea de azi a Internetului de mare viteza fara fir exista deja un trecut: asa-numitul Wi-Fi, adica, mai simplu, internet prin unde radio. WiMAX este urmasul, inca in fasa, a  Wi-Fi. Viteza maxima pentru descarcarea diverselor documente de pe Internet pe care o poate avea un utilizator, acasa sau la birou, este de 10-20 de ori mai mare decat ceea ce ofera "cablistii" nostri. In acest fel veti putea de pilda sa descarcati intreaga trilogie Matrix intr-un sfert de ora de la magazine virtuale de divertisment. 

Viitorii operatori de WiMAX nu vor avea un cont de cheltuieli de capital atat de mare ca al cablistilor sau al Romtelecomului pentru simplul motiv ca nu trebuie sapate transee pentru cabluri. 

WiMAX poate deveni, in cazul unei maturizari rapide a standardului, o alternativa de evolutie tehnologica pentru anumiti operatori de telefonie mobila care isi doresc sa stearga diferenta, deocamdata foarte clara, intre un telefon mobil si calculatoare, radiocasetofoane, frigidere si in general bunuri electrocasnice. 

Parte a proiectului vietii digitale e si ideea ca frigiderul poate primi instructiuni de exploatare de la un server de pe Internet sau ca display-ul aragazului ar putea monitoriza fazele pregatirii desertului dumneavoastra favorit, direct din cartea de bucate in format electronic. 

Intel, Alcatel, Nokia, Alvarion si Redline Communications dezvolta deja echipamente pentru viitorii operatori de WiMAX, ceea ce da noului standard credibilitate si alura de "urmatorul val" in domeniu. 

Un recent studiu al firmei de cercetare de piata Parks Associates estimeaza un numar de circa 7 milioane de abonati ai serviciilor WiMAX pana in anul 2009 numai in Statele Unite. Cum ar putea Internetul de mare viteza fara fire sa schimbe lumea de afaceri de la noi? Care ar putea fi jucatorii acestei industrii emergente? Ca sa formulam ipoteze despre viitor, trebuie sa intelegem mai intai prezentul.

Nici un loc public din Romania, cu exceptia hotelurilor mari - Marriott, Hilton si Sofitel in Bucuresti si vreo alte cateva in Sinaia si Mamaia -, nu ofera omului de afaceri roman bucuria, altfel banala prin alte parti, de a naviga fara fir prin asa-numitele hot-spots.  In Statele Unite s-a instapanit de vreo doi ani sintagma "Wi-Fi Nation", care arata raspandirea in proportie de masa a echipamentelor de retea fara fir bazate pe un standard imposibil de memorat. 

Cine are un Palmtop dotat cu modul Wi-Fi poate sa iasa la plimbare in parcul de langa casa fara ziarul traditional, atata vreme cat reteaua Wi-Fi a vecinului functioneaza. Accesarea Internetului este in principiu la fel de facila precum deschiderea radioului. Municipalitatile mai cu dare de mana instaleaza ele insele asemenea hot-spot-uri in parcuri, in zone centrale sau cu trafic turistic intens. Cel mai mare astfel de  hot-spot public se afla in Central Park din New York. Curiosii pot incerca virtutile Internetului fara fir de banda larga in celebra Covent Garden din Londra sau intr-unul din cele 85 de astfel de locuri din Paris. 

In piata Lahovari din Bucuresti existau la un moment dat trei hot-spot-uri private. Cine lua masa la restaurantul Esperanto putea alege trei retele. Era un vis care s-a ispravit cand proprietarii au devenit constienti unii de ceilalti si au inceput sa cripteze semnalul, de frica eventualelor indiscretii ale celorlalti. In cartierul Georgetown din Washington D.C. sunt probabil cateva sute de hotspot-uri private si nu se intampla sa nu ai acces simultan la macar trei-patru, fara criptare.

La inceputurile Wi-Fi-ului s-a crezut ca firmele specializate in servicii de Internet, asa-numitele ISP-uri, vor fi cele care vor adopta noua tehnologie pentru a contracara oferta de access la Internet fara fir a operatorilor de telefonie mobila. Desi costurile implementarii unui hot-spot sunt minime (circa 50.000 de dolari pentru hot-spot-ul de la Sofitel, dupa declaratiile oficialilor Orange) si prin urmare in plaja posibilitatilor de finantare a acestor ISP-uri, piata a dovedit ca modelul de afaceri al firmelor de telefonie mobila este inca foarte puternic si ca atare asimileaza orice tehnologie wireless.

"Este de asteptat ca la inceputul anului viitor sa apara pe piata produse cu suport integral pentru acest standard. In masura in care standardele se maturizeaza si caracteristicile tehnice se vor ridica la nivelul asteptarilor, vom analiza oportunitatea lansarii de servicii bazate pe aceasta noua tehnologie", a declarat pentru Business Magazin Alexandru Hurdubaie, director Product Management la Connex.

La noi, Connex si Orange au facut pionierat si in acest domeniu, insa fara prea mare convingere, de vreme ce exista deocamdata numai 11 hot-spoturi, dintre care opt apartin Connex (NetZone) si alte trei Orange (Wirefree Zone). Nu exista de pilda inca un hot-spot in Gara de Nord, probabil unul dintre locurile cu cel mai ridicat nivel al traficului de persoane pe metru patrat. Accesul la hot-spot-urile existente se face pe baza unor cartele platite si a unor tarife care se invart in jurul a 6 dolari ora sau 15 dolari pentru 24 de ore.  Cu toate acestea, veniturile din folosirea Wi-Fi le par operatorilor neconcludente: "Deocamdata, veniturile din serviciile Wi-Fi sunt marginale. Ne asteptam la o crestere semnificativa a veniturilor din tehnologia de acoperire hot-spot outdoor (Wireless IP) pe care am lansat-o in iulie in zona Pipera - Iancu Nicolae", spun reprezentanti ai Orange Romania.

Pozitionarea serviciilor de Wi-Fi implica grupul select al executivilor aflati in calatorie de afaceri. Ceea ce piata romaneasca nu a inteles este ca Internetul fara fir poate fi un produs de mass-market, a carui principala calitate este costul redus de dezvoltare a retelei, in comparatie cu aproape orice altceva (cablu, telefonie traditionala, ca sa nu mai vorbim de retele de telefonie mobila de generatia a treia).

Asa incat viitorul WiMAX in Romania, judecand pe baza precedentelor, este chestionabil, dar nu improbabil. In conditiile unei deficiente inca mari de bucla locala, adica legatura dintre gospodarii si retelele de telecomunicatii existente in proximitate, si in ciuda liberalismului neutralitatii tehnologice promovat de oficiali, WiMAX ca si Wi-Fi risca sa devina o alta ocazie ratata de industria locala. 

Asta daca nu cumva miscarea browniana a retelelor de cartier nu va descoperi intre timp virtutile Internetului wireless, si in acest sens va putea sintetiza un model de afaceri pentru start-uri WiMAX.