Nivelul de trai, profilul clientului, care sunt preferinţele, obiceiurile şi speranţele acestuia sunt informaţii vitale pentru oricine construieşte un plan de afaceri, vrea să lanseze noi produse şi servicii, sau pur şi simplu vrea să con-struiască o strategie cât mai ancorată în realitate, într-un prezent în care pare că numărul necunoscutelor creşte. A patra ediţie a Pareto Report pune acum sub lupă nu numai 20% dintre românii cu cele mai mari venituri, ci face o radiografie completă a consumatorilor. Cât câştigă şi cum au evoluat veniturile lor pe parcursul ultimilor ani? Care le sunt preferinţele? Cum îşi evaluează nivelul de trai şi ce aşteptări au de la viitor? Care sunt cele mai importante lucruri şi valori pentru ei? Acestea sunt doar câteva din întrebările la care răspunde studiul.

„- Ce ştii despre el?

- Totul. Ce îi place, ce nu-i place, numărul de la pantofi. Ce vrei să ştii?” Sunt replici din pelicula „Patriotul”, care spune povestea lui Benjamin Martin, întruchipat de Mel Gibson, care ajunge liderul unui grup de luptători de rezistenţă în Războiul de Independenţă al SUA.

Exact la fel poate răspunde şi Pareto Report la întrebarea „Ce ştii despre consumatorul român?” Studiul desenează în amănunt profilul consumatorilor Pareto, acei 20% dintre românii cu cele mai mari venituri, care reprezintă masa critică a oricărui business: au veniturile de două ori mai mari decât cei din publicul commercial general, investesc, economisesc, donează şi setează trenduri, fiind între primii care testează noi produse şi servicii. Ediţia din acest an a Pareto îi pune în oglindă însă şi pe consumatorii din publicul comercial general, adică 9,2 milioane de români, cu vârste între 18 şi 64 de ani, digitalizaţi; 1,8 milioane de români formează publicul Pareto.

Ce aduce nou studiul? „Prima noutate este că am văzut că se schimbă gradual componenţa grupului Pareto. Intră tot mai mulţi angajaţi la stat, care nu au neapărat cu venituri foarte mari, dar trec pragul spre top 20% români cu cele mai mari venituri. Componenţa s-a schimbat gradual, dar destul de mult în ultimii trei ani. Ceea ce a produs schimbări şi în alte lucruri. Ne-am hotărât să ne uităm mai atent şi la populaţia generală, commercial target. Iniţial foloseam acest public comercial general ca benchmark, aveam un focus mare pe Pareto, dar la această ediţie am vrut să îi privim mai atent”, explică Mihai Bârsan, fondator al Pareto Report. Aşadar, în Pareto există un grup mare de oameni care tocmai au intrat în această categorie şi sunt angajaţi în sectorul public, pentru că venitul mediu în sec-torul public este mai mare decât în sectorul privat şi a crescut într-un ritm mai rapid decât venitul restului populaţiei.

Cine sunt Pareto?

 N-au nici două capete şi nici vreun halou strălucitor, nu-i putem arăta cu degetul atunci când intră într-o încăpere. „De multe ori, oamenii cred că primii 20% după venit reprezintă o elită foarte înaltă, inaccesibilă, cu maşini scumpe sau iahturi şi aşa mai departe. Dar nu, intenţionat nu am inclus elita de 1%, vârful celor mai bogaţi, pentru că ar fi distorsionat datele. Când vorbim despre Pareto, este vorba în mare parte despre oameni pe care îi vezi în jurul tău, mai ales noi, cei care trăim în Bucureşti şi lucrăm în corporaţii. Aici sunt filtrele care au fost aplicate, destul de com-plexe şi detaliate. Ele reflectă structura gospodăriei şi câte persoane sunt în gospodărie, şi iată că media gospo-dăriei din România este de trei persoane. Dacă trăiesc într-o gospodărie, limita este de 8.090 lei net pe lună pentru a fi eligibili pentru Pareto. Tot ce depăşeşte această sumă este inclus. Sau, pentru trei persoane într-o gospodărie, în jur de 11.000”, povesteşte Manuela Mancaş, fondatoare a Pareto Report şi a firmei de cercetare AHA Moments.

Ca status financiar, în continuare Pareto pare că se vor menţine în postura de masă critică pentru business, pentru că au un impact de două ori mai mare decât numărul lor „şi asta înseamnă masa critică, 40% din orice business în general este chiar «bolovanul cel mai greu». Ba chiar în anumite business-uri impactul lor este chiar mai mare. Dar, evident, şi restul de 60% contează foarte mult. Şi aceştia sunt practic publicul comercial general (BCT)”, punctează Mihai Bârsan.

„Există o tensiune între oamenii care se simt fericiţi şi cei care se simt nefericiţi. Trebuie să fim conştienţi de acest lucru şi să înţelegem care sunt cauzele. Întrebarea este, deci, cum văd românii viitorul şi cred că acesta este un punct important de tensiune la care trebuie să ne gândim. De departe, cei mai mulţi români cred că vor avea o viaţă minunată în viitor. Or, dacă economia nu va creşte cel puţin în ritmul de după aderare, foarte mulţi se vor simţi dezamăgiţi şi vor căuta vinovaţi.” 

Mihai Bârsan, fondator Pareto Report

Pareto a ajuns, în medie, un nivel necesar pentru a avea o viaţă bună, conform standardului european, nu doar raportat la termeni româneşti. Venitul mediu pe gospodărie pentru publicul comercial general este de 6.800 lei, iar pentru Pareto este de 14.000 lei. Dimensiunile gospodăriilor pentru Pareto sunt doar puţin mai mici, trei persoane faţă de 3,2 persoane în cazul gospodăriilor publicului comercial general, dar stau în locuinţe mai mari. Aşadar, 32% dintre Pareto trăiesc în case care au mai mult de patru camere, comparativ cu 27% publicul comercial general, sau în apartamente care au mai mult de trei camere, 27% faţă de 17% în cazul BCT. 

Trebuie să ţinem cont, punctează Manuela Mancaş, că în România, numărul mediu de metri pătraţi per casă este unul dintre cele mai mici din lume - aproximativ 45 mp pe o locuinţă, în medie, comparativ cu mediile din Europa, care ajung la 90 mp. Australia este un caz extrem, cu mai mult de 200 mp. Aşadar, Pareto au rezolvat această prob-lemă şi au case mai mari şi, desigur, gospodăriile lor sunt şi puţin mai mici, iar asta pentru că copiii apar în viaţa lor un pic mai târziu. Cât priveşte maşinile din gospodărie, media în Europa este de 1,3, iar în România această medie se plasează la 1,1. 

Un alt aspect important este că între Pareto şi publicul comercial larg vedem o diferenţă foarte mare în ceea ce priveşte deopotrivă educaţia formală şi cea nonformală. Studiul arată că apoape trei sferturi (73%) din Pareto au studii superioare, faţă de 42% în cazul publicului comercial general. Este important de menţionat că în România, procentul celor cu studii superioare din cadrul populaţiei totale este de fapt între 20 şi 25%, pentru că studiul se referă doar la populaţia digitalizată.

Macro cu plus, sentimentul pe minus

Coordonatele macroeconomice sunt pe trend pozitiv, dar sentimentul consumatorilor nu le urmează în acelaşi ritm. Stilurile de viaţă ale Pareto şi BCT au fost impactate diferit în ultimii trei ani de ecuaţia creşterii venitului dis-ponibil faţă de inflaţie.

PIB-ul pe cap de locuitor a crescut rapid în ultimii 20 de ani, iar datele economice obiective măsurate de Eurostat şi de Institutul Naţional de Statistică arată că România a avut o evoluţie pozitivă în multe domenii. Dar totuşi datele (culese spre finalul anului trecut) indică mult negativism, cel puţin comparativ cu datele macroeconomice, în care vedem totuşi că România nu a fost afectată la fel de rău ca alte ţări la capitolul inflaţie. Am avut o creştere a veni-turilor de două cifre. 

„Aici vedem un aspect potenţial problematic pentru viitor, pentru că ne aşteptăm ca această creştere a veniturilor să scadă, în special din cauza politicilor de corectare a bugetului. Evident, atât în rândul publicului BCT, cât şi în ca-drul grupului Pareto, avem mulţi angajaţi din sectorul public, aşa că ne aşteptăm ca creşterea veniturilor să scadă puţin în următorii ani”, declară Robert Santa, sociolog, chief research officer în cadrul Rethink România. Tot el adaugă că una dintre descoperirile mai surprinzătoare ale studiului este ponderea destul de mare a persoanelor care cred că situaţia României s-a înrăutăţit după aderarea la UE în 2007. Acest lucru, argumentează Robert Santa, este surprinzător având în vedere progresul spectaculos înregistrat în seriile statistice privind tendinţele macroe-conomice şi veniturile private. Printre altele, salariile medii din România s-au apropiat de cele din Ungaria, iar con-sumul individual efectiv (AIC) este mai mare decât în ţări precum Polonia, Grecia sau Cehia, fiind 89% din media UE atunci când este măsurat în standarde de putere de cumpărare. 

„Şi dacă luăm o fărâmă din ultimii 18 ani, cu siguranţă a fost mai bine decât înainte, cel puţin înainte de 2001. Şi probabil că nu va mai fi la fel anul viitor, pentru că creşterea pensiilor după 2030 şi faptul că acum trebuie să corec-tăm deficitul înseamnă că probabil va trebui să ajustăm aşteptările opiniei publice, având parte de o creştere mult mai lentă în următorii ani. În ceea ce priveşte structura generală a populaţiei, am văzut oameni din sectorul public intrând în populaţia Pareto în număr mare. Asta a fost de asemenea foarte surprinzător, pentru că am observat câ-teva nepotriviri. De exemplu, am observat că Pareto nu au încredere în mod particular în guvern, dar este adevărat că lucrează pentru el în număr mare.”

În general, cei din grupul Pareto sunt mai pozitivi cu privire la impactul perceput al aderării la UE, deşi mulţi români pun la îndoială beneficiile aderării. În ciuda verificărilor bazate pe fapte, o proporţie destul de mare de oameni (29% în cazul publicului comercial general şi 21% în cazul Pareto) cred că situaţia României s-a înrăutăţit după aderarea la UE în 2007. „Acest lucru indică succesul naraţiunii eurosceptice într-una dintre cele mai conservatoare ţări ale UE. Datele şocante se leagă de faptul că mulţi oameni par să fie destul de negativişti în ceea ce priveşte percepţia lor despre evoluţia României după aderarea la UE. Dar dacă ne uităm la datele macroeconomice, evident evoluţia este spectaculoasă”, declară Robert Santa. El dă exemplul chiar al unor indicatori problematici în alte ţări, ca ac-cesibilitatea la locuinţe, care sunt statistic mai buni decât erau imediat după aderarea la UE în 2007-2008. „Avem drumuri mai bune, infrastructură mai bună, căi ferate modernizate, transport aerian accesibil, oraşe modernizate, cum ar fi spaţiile urbane şi mobilierul urban care s-au îmbunătăţit. Dar acest lucru nu pare să rezoneze cu toată lu-mea. Acest aspect ne-a surprins un pic negativ”, subliniază Robert Santa.

Pe de altă parte, adaugă tot el, studiul arată că majoritatea oamenilor sunt mulţumiţi să trăiască într-o ţară din Uni-unea Europeană. „Nu este un scor copleşitor, dar majoritatea sunt mulţumiţi. Există o mică diferenţă între Pareto şi publicul general, în sensul că Pareto tind să aprecieze mai mult situaţia lor în UE – 54% în cazul celor din publicul comercial general şi 64% în cazul Pareto.” 

Ambele categorii de consumatori evaluează România într-un mod similar, mai bine decât în anii anteriori. „Cel mai jos punct a fost în 2023, când inflaţia a afectat standardul de viaţă (în ciuda creşterii veniturilor). Totuşi, scena politică din decembrie 2024 ar putea să fi schimbat din nou aceste opinii. Ponderea mare a detractorilor României este susţinută mai mult de straturile sociale inferioare, o populaţie matură (55+ ani) şi utilizatori de social media (în special TikTok)”, completează Robert Santa.

Zonele în care românii sunt cei mai optimişti în legătură cu UE includ mobilitatea, crearea de locuri de muncă de către investitori şi impactul fondurilor UE. Pe de altă parte, mult mai puţini oameni consideră că puterea inter-naţională a României s-a îmbunătăţit sau că produsele mai ieftine sunt disponibile. Există, de asemenea, o credinţă destul de limitată că mecanismele UE pentru combaterea corupţiei sunt eficiente.

Banii ajută la îmbunătăţirea calităţii vieţii

Stabilitatea financiară are rol esenţial în satisfacţia şi optimismul vieţii, Pareto sunt semnificativ mai mulţumiţi decât publicul comercial general (BCT). Inegalitatea veniturilor creează inegalitate a fericirii. Pareto au mult mai multe şanse să simtă că au o viaţă bună (opt din zece), comparativ cu şase din zece BCT. În schimb, 41% dintre BCT consideră că viaţa lor este destul de proastă sau foarte proastă, o incidenţă dublă faţă de cei din grupul Pareto. Ine-galitatea creşte, pe măsură ce mai mulţi BCT evaluează calitatea vieţii lor ca fiind „foarte proastă” comparativ cu anii anteriori, în timp ce o proporţie tot mai mare dintre cei din Pareto îşi evaluează viaţa ca „foarte bună” (în special high Pareto – care reprezintă 30% din vârful acestui grup). Între Pareto şi populaţia generală există o inegalitate, iar principala cauză a acesteia este de fapt diferenţa de venituri şi finanţe. „Oamenii au o percepţie diferită despre cum le este viaţa. Şi, de fapt, atunci când ne uităm la cei care par să aibă viaţa cea mai grea posibilă, vedem că unul din zece români ar spune că au o viaţă foarte proastă pe o scală de la 0 la 10. Ei ar evalua viaţa lor între 0 şi 3. Şi asta reprezintă o dublare faţă de anul anterior”, explică Mihai Bârsan.

O inegalitate crescândă a veniturilor, afectată disproporţionat de inflaţie, contribuie la creşterea decalajelor în per-cepţia calităţii vieţii, dar şi în modul în care oamenii se simt împliniţi pe piramida lui Maslow. „Există o tensiune între oamenii care se simt fericiţi şi cei care se simt nefericiţi. Trebuie să fim conştienţi de acest lucru şi să înţelegem care sunt cauzele. Întrebarea este, deci, cum văd românii viitorul şi cred că acesta este un punct important de tensiune la care trebuie să ne gândim. De departe, cei mai mulţi români cred că vor avea o viaţă minunată în viitor”, declară Mihai Bârsan.

Indiferent dacă sunt Pareto sau nu, majoritatea românilor rămân optimişti, aşteptându-se ca viaţa lor să se îmbunătăţească în următorii cinci ani. „Desigur, cu cât sunt mai bogaţi, cu atât viitorul este mai strălucitor, dar chiar şi populaţia generală, 40% dintre ei ar evalua viaţa lor ca fiind foarte bună peste 5 ani. Cred că aceasta este o con-secinţă a perioadei excepţionale de creştere economică a României din ultimii 18 ani”, mai spune fondatorul Pareto Report. Deşi nu este întotdeauna recunoscută conştient, românii s-au obişnuit cu o dinamică de îmbunătăţire sem-nificativă încă de la aderarea la UE.

„De multe ori, oamenii cred că primii 20% după venit reprezintă o elită foarte înaltă, inaccesibilă, cu maşini scumpe sau iahturi şi aşa mai departe. Dar nu, intenţionat nu am inclus elita de 1%, vârful celor mai bogaţi, pentru că ar fi distorsionat datele. Când vorbim despre Pareto, este vorba în mare parte despre oameni pe care îi vezi în jurul tău, mai ales noi, cei care trăim în Bucureşti şi lucrăm în corporaţii.” 

Manuela Mancaş, fondatoare Pareto Report şi a firmei de cercetare AHA Moments

„Ne-am obişnuit cu o îmbunătăţire foarte rapidă din punct de vedere economic şi ne aşteptăm la acelaşi lucru şi pentru viitor. Şi nu credem neapărat că acest lucru se va întâmpla atât de rapid şi atât de mult în viitor. Aşadar, este clar că la un moment dat unii oameni vor fi responsabili pentru neîndeplinirea acestor aşteptări. Ce am observat în diferite părţi ale raportului Pareto este că majoritatea oamenilor nu se consideră responsabili pentru ceea ce li se întâmplă negativ, ci dau vina pe alţii. Şi având în vedere nivelul de încredere pe care îl vedem în guvern şi politicieni, aceştia vor fi consideraţi responsabili cu siguranţă în anul următor”, afirmă Mihai Bârsan.

Cât priveşte gradul de împlinire personală, membrii grupului Pareto sunt mai preocupaţi de zonele de la vârful pira-midei lui Maslow. „De exemplu, poţi simţi că nevoile tale fiziologice nu sunt foarte bine satisfăcute, cum ar fi faptul că nu dormi suficient şi sănătatea ta nu este grozavă, dar pentru că eşti dedicat să-i serveşti pe ceilalţi, nivelul de autorealizare poate fi totuşi la un nivel foarte ridicat. Dar, în general, ca medie, putem observa că Pareto pun mai mult accent pe aspectele de nivel înalt ale piramidei. Stima de sine şi autorealizarea sunt locurile unde Pareto obţin scoruri mai mari decât populaţia generală. Şi putem observa că, în general, stima de sine este un domeniu unde, din nou, Pareto sunt mult mai mulţumiţi decât populaţia mainstream”, subliniază Mihai Bârsan.

Disonanţa cognitivă: gadgeturile înlocuiesc interacţiunea reală

Românii muncesc mult, dar petrec şi mult timp pe media online şi TV, mai arată studiul. Datele despre utilizarea mass-media arată că televizorul ocupă aproximativ trei ore pe zi în medie, iar apoi internetul cam cinci ore; iar oa-menii au doar aproximativ cinci ore de timp liber pe zi. „Cel mai mult timp liber este ocupat de reţelele sociale, vi-zionarea TV-ului, de ecrane, orice fel de ecrane. Iar oamenii trebuie să compenseze pentru că, pentru ei, familia şi prietenii sunt o valoare enormă. Şi este o altă mare tensiune în rândul românilor, pentru că românii pun familia pe primul loc. Aceasta este valoarea numărul unu şi nu contează dacă eşti Pareto sau din populaţia generală sau orice altceva, familia este întotdeauna pe primul loc. Dar, în acelaşi timp, sunt consumatori foarte intensivi de timp pe ecrane digitale. Şi există o luptă între oameni şi gadgeturi”, afirmă Mihai Bârsan. Pentru membrii grupului Pareto, reţelele sociale şi platformele VoD au depăşit TV-ul sau ascultarea muzicii ca activităţi preferate. Pe de altă parte, cei din Pareto preferă să iasă în oraş mai degrabă decât să primească sau să meargă în vizite, în timp ce pentru pub-licul comercial general situaţia stă exact invers, dar acesta ar putea fi un comportament dependent de mijloace, nu neapărat o diferenţă culturală.

Întrebaţi ce îi interesează cu adevărat în legătură cu evenimentele anuale, consumatorii din toate categoriile pun evenimentele de familie de departe pe primul loc, ceea ce reprezintă un fel de compensare pentru timpul puţin alocat familiei. La cerinţa «Pune pe o scală de la 0 la 10 nivelul de interes pentru această listă de evenimente», un-de 0 înseamnă că nu mă interesează deloc şi 10 înseamnă că sunt profund implicat în tot ceea ce ţine de acest lu-cru, la cel mai ridicat nivel de implicare pentru toţi se află Crăciunul. Iar aici intervin diferenţele, pentru că pentru populaţia generală următoarele evenimente importante ar fi Revelionul şi Paştele, dar pentru Pareto este fi vacanţa de vară, punctează fondatorul Pareto Report. Aşadar, sărbătorile tradiţionale care ar trebui să adune familia şi va-canţa de vară au ajuns pe listă alături de Crăciun şi Paşte; urmează alte evenimente şi sărbători, ca 1 martie, zilele onomastice, vacanţa de iarnă, chiar şi sezonul de grătare. „Şi apoi sunt şi alte elemente care sunt mai legate de media, precum finalele Vocea României sau turneul final al Campionatului European de Fotbal, care au scoruri mai mari, sau festivalurile de muzică, care sunt probabil mult mai populare pentru tineretul ţintă decât pentru restul”, arată Mihai Bârsan.

Aşadar, românii sunt profund dedicaţi tradiţiilor şi sărbătorilor lor, care oferă pauze necesare din viaţa de zi cu zi şi întăresc legăturile de familie. Or brandurile încearcă întotdeauna să găsească adevăratele „puncte de pasiune” ale consumatorilor pentru a se asocia şi a vorbi cu ei despre acestea, punctează Mihai Bârsan, care are o experienţă de peste 25 de ani în marketing. „Toată lumea ştie despre asocierea Coca-Cola cu sărbătorile de Crăciun - un loc grozav pentru a asocia brandul, doar că este şi foarte aglomerat. Dar sunt şi alte locuri care sunt mai puţin aglom-erate – cum este vacanţa de vară, un punct de maxim interes pentru consumatori. Dacă poţi să «deţii» vacanţa de vară ca brand în categoria ta, ar fi la fel de bine ca şi perioada Crăciunului. De fapt, ar fi chiar mai bine, pentru că du-rează mult mai mult decât Crăciunul”. 

Afinitatea pentru gadgeturi

Românii îmbrăţişează cu entuziasm tehnologia, gadgeturile, serviciile de streaming şi reţelele sociale, arată studiul. Dependenţa este evidentă, nevoia de a verifica telefonul constant şi timpul ridicat petrecut în faţa ecranelor afectează relaţiile. Valul de ştiri false ajunge pe terenuri fertile. Deşi nivelul de încredere în mass-media este foarte scăzut, totuşi doi din trei respondenţi la studiul Pareto Report sunt de părere că lor nu li s-a întâmplat niciodată să fie păcăliţi de ştiri false. În schimb jumătate dintre aceştia cred că acest lucru li se întâmplă altora. Cercetarea arată că dezinformarea e strâns legată şi de social media, unde consumul este ridicat, aproximativ trei aplicaţii de acest fel utilizate frecvent de romanii digitalizaţi. Clasamentul primelor cinci platforme, arată astfel: Facebook 77%, Instagram 53%, TikTok 51%, Telegram 23%, Pinterest 22%.

Când ne uităm la aplicaţiile de social media, utilizarea intensă a aplicaţiilor este pentru prima dată mai scăzută în cazul celor din Pareto decât în cazul publicului comercial general, ceea ce înseamnă că unii dintre Pareto au în-ceput să raţionalizeze utilizarea social media, au început poate să le şteargă de pe telefoane şi să fie mai atenţi şi conştienţi în legătură cu acest aspect. „Şi aceasta este începutul unei tendinţe, dar este prima dată când se întâmplă. În anii anteriori, Pareto erau mereu mari utilizatori de digital oricum decât targetul general. Şi dacă cre-dem că Pareto sunt cei care stabilesc tendinţele, acum ei stabilesc o tendinţă de «răcire» a utilizării social media. Un lucru care vine odată cu social media este, desigur, expunerea la informaţii”, observă Mihai Bârsan.

Un sfert dintre români simt că dispozitivele digitale au un impact negativ asupra relaţiilor lor, jumătate simţindu-se „incompleţi” fără telefoanele lor. „Dacă ar exista o luptă între gadgeturi şi oameni în ceea ce priveşte conexiunea de zi cu zi, scorul ar fi foarte apropiat, aproximativ un sfert dintre oameni petrecând mai mult timp cu cei dragi decât cu gadgeturile, iar alt sfert spun că este exact invers. Singurătatea digitală este o ameninţare reală a zilelor noastre”, conform fondatorului Pareto Report.

„Fenomenul ştirilor false e un aspect esenţial de analizat în contextul răscrucii pe plan social şi politic pe care o traversăm în aceste zile. Alfabetizarea media este deja parte din sistemul educaţional al ţărilor scandinave, şi sesizăm nevoia acută a acesteia şi în România (şi probabil că aceste preocupări se regăsesc în toate ţările dezvol-tate ale lumii)”, afirmă Manuela Mancaş. Cu toate că la prima vedere, adaugă tot ea, ne gândim la educaţia prin in-termediul şcolilor, explozia social media a cuprins toate palierele de vârste; devine important, astfel, să existe pâ-rghii de dezvoltare a gândirii critice şi de combatere a dezinformării cu un spectru larg de adresabilitate, pentru toţi românii, indiferent de vârstă. 

„Numărul celor realişti, adică oamenii care cred că ştirile false se întâmplă şi altora, dar şi lor înşişi, este doar de aproximativ o treime. Aşadar suntem foarte vulnerabili. Şi cred că aici avem o responsabilitate, iar eu cred că mulţi oameni din marketing, care au control asupra bugetelor media, pot face o diferenţă reală. Trebuie să fim foarte atenţi”, completează Mihai Bârsan. Tot el trage şi un semnal de alarmă: „Modul în care cheltuim pentru media, dacă urmează publicul, va urma şi ştirile false şi ştirile dăunătoare, pentru că avem ştiri pozitive şi ştiri dăunătoare care construiesc minciuni pe o nostalgie falsă sau orice altceva care creează emoţii negative. Şi noi hrănim asta cu pub-licitatea noastră. Pentru că dacă urmăm publicul, urmăm algoritmii şi algoritmii promovează acest tip de date. Mai puţin de 3% este media reală din tot consumul. Toate celelalte 97% din informaţii sunt doar gunoi. Fiţi atenţi unde vă puneţi banii, pentru că acolo unde vă puneţi banii, acel tip de conţinut va creşte. Aşadar, luaţi o decizie care să înfrunte algoritmul!”

Cine-i mai bun ca lider?

Bărbaţii şi femeile afişează trăsături de leadership diferite, mai arată studiul. O majoritate a românilor cred că atât bărbaţii, cât şi femeile sunt buni lideri. Totuşi, bărbaţii sunt mai predispuşi să îi considere pe alţi bărbaţi mai buni lid-eri. Lucrurile se schimbă, dar încă suntem foarte mult ancoraţi în acest tip de leadership tradiţional, foarte orientat către performanţă şi rezultate, comparativ cu leadershipul modern, care este mai mult orientat către proces şi modul în care te simţi în acest proces până ajungi, desigur, la acele rezultate bune. Există diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei în modul în care se văd pe ei înşişi.

„Lucrurile se schimbă, dar totuşi suntem foarte mult ancoraţi în leadershipul tradiţional, orientat foarte mult spre performanţă şi rezultate, spre deosebire de leadershipul modern, care este mai mult orientat către proces şi cum se simte procesul până ajungi, desigur, la acele rezultate bune. Există diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei şi cum se percep pe ei înşişi. Atât bărbaţii cât şi femeile care sunt în poziţii de leadership consideră că le lipseşte vi-ziunea, comparativ cu câtă viziune şi putere de inovare ar fi necesare. Pentru că în acest moment este foarte mult dinamism, multe lucruri neaşteptate, suntem incapabili să previzionăm ce se va întâmpla anul acesta şi foarte difi-cil să vedem ce se va întâmpla în următorii cinci ani”, punctează Manuela Mancaş. Este o mare presiune pe care liderii de azi o simt, deoarece este foarte greu să ţină pasul cu acest ritm şi foarte greu să aibă o viziune pe termen lung. 

„Una dintre descoperirile mai surprinzătoare ale studiului este ponderea destul de mare a persoanelor care cred că situaţia României s-a înrăutăţit după aderarea la UE în 2007. Acest lucru este surprinzător având în vedere progresul spectaculos înregistrat în seriile statistice privind tendinţele macroeconomice şi veniturile private.” 

Robert Santa, sociolog, chief research officer în cadrul Rethink România

Studiul a adresat respondenţilor întrebarea: cine este un lider mai bun? Cine este cel mai bun lider, bărbaţii, femeile sau amândoi? „Prima veste bună este că cel mai mare procent indică oamenii care consideră că atât bărbaţii, cât şi femeile pot fi lideri buni, ceea ce este grozav. Totuşi, dacă verificăm cealaltă jumătate a paharului, vedem că femeile se consideră lideri buni într-un procent de 23%, iar bărbaţii se consideră lideri buni într-un procent de 43%”, detaliază Manuela Mancaş. O altă întrebare a vizat femeile şi bărbaţii în leadership, definiţi ca persoane care au echipe, conduc oameni. 38% dintre femeile în leadership consideră că femeile sunt cele mai bune pentru această poziţie, în timp ce pentru bărbaţi procentul creşte la 51%. „Concluzia este că fiecare dintre părţi sprijină un pic mai mult partea lor, dar diferenţa dintre femeile care sprijină femeile versus sprijină bărbaţii, adică acordă şi credit bărbaţilor, este foarte, foarte diferită, iar asta se vede foarte clar în cazul bărbaţilor.” Bărbaţii se sprijină pe ei înşişi sau pe ambele genuri, dar foarte rar doar pe femei.

„Recent am văzut un podcast care vorbea despre faptul că sunt tot mai multe femei în rândul milionarilor şi mil-iardarilor din lume, dar şi în poziţii de leadership. Şi va exista o schimbare în viitor în modul în care se vor comporta şi dezvolta afacerile, doar pentru că tot mai multe femei ajung în aceste poziţii”, conchide Manuela Mancaş, într-o notă aliniată cu momentul – luna martie, dedicată prin tradiţie doamnelor.