Ea îşi împarte timpul între birou şi familie şi spune că, în rest, are prea puţine ore la dispoziţie încât să se ocupe serios de altceva.„Am un copil de un an şi jumătate care mă aşteaptă în fiecare seară când mă întorc acasă de la birou. Zâmbetul său e preocuparea mea principală în afara carierei. Atunci când am un răgaz, mă relaxează drumeţiile pe munte”.

Laura Bucur crede că o implicare mai puternică a companiilor în rezolvarea problemelor societăţii ar fi mai mult decât binevenită – ar fi de-a dreptul necesară. „Suntem obişnuiţi, la locurile noastre de muncă, să rezolvăm probleme, să găsim şi să punem în practică soluţii, să evaluăm, să inovăm, să gestionăm situaţii de criză. Avem o expertiză extinsă care ar putea fi valorificată mai mult şi mai bine şi în direcţia rezolvării unor teme sociale. Desigur, putem face asta şi la nivel individual, dar din practică ştim că ar funcţiona mult mai bine dacă am face-o la nivel de organizaţii.”

Despre scenariul propus, de a-şi imagina că ar fi pentru o zi preşedinte, Laura Bucur spune că s-ar opri la o decizie esenţială, legată de educaţie. „Pe scurt, aş căuta să pun în practică, în colaborare cu mediul de afaceri privat, un sistem dual de educaţie în şcolile profesionale, care să îmbine teoria cu practica, în aşa fel încât companiilor să le fie mai uşor să găsească angajaţi bine pregătiţi, iar absolvenţilor să le fie mai uşor să-şi înceapă o carieră.”