"Stii, de fapt, omul a fost proiectat sa traiasca peste 120 de ani", explica Mihai Marcu, directorul MedLife, cel mai mare spital privat din Romania, in fata unui grafic complicat preluat din studiile Anei Aslan. "Iar daca de obicei nu se intampla asa, este pentru ca nu cunoastem suficient de bine manualul de utilizare al acestui produs complex care este organismul nostru." Din fotoliul sau de manager, Mihai Marcu stie foarte bine care sunt implicatiile cuvantului "spital" pentru fiecare persoana. Insa atribuie aceasta perceptie faptului ca putini au intalnit spitalul potrivit pana acum. Lansarea primului spital privat MedLife ar trebui sa schimbe, in opinia lui, felul in care oamenii se raporteaza la ingrijirile medicale si la starea lor de sanatate.
Salile de asteptare intunecoase, consultatiile stresante si rezervele aglomerate asteapta sa ramana in istorie odata cu intrarea in epoca 2.0 a serviciilor medicale: Spitalul-Spa. Iar Mihai Marcu isi propune sa aduca MedLife in prima linie a acestui trend pe piata romaneasca. "Spitalul nostru seamana mai mult cu un hotel de cinci stele in care clientii isi pot alege pana si culoarea rezervei. In rest, standardul inseamna plasma in fiecare rezerva, laptop cu conectare wireless la Internet, prin care pacientii isi pot verifica e-mailul sau isi pot comanda felul de mancare dorit.

De asemenea, piscina, jacuzzi-ul, o sala de kinetoterapie si sala de masaj le stau la dispozitie. Tehnologia medicala este numai de ultima generatie, iar medicii nu numai ca sunt de top ca specializare si pregatire profesionala, dar sunt la curent cu toate noile descoperiri in domeniu si au obligatia de a se specializa in strainatate anual."


In spatele salii de operatii
Angajatii reprezinta adevaratul asset al companiei, spun, la unison, oamenii de HR din mai toate companiile. In bransa medicala, in care activeaza si Mihai Marcu, aceasta fraza este departe de a reprezenta un cliseu. Fiindca valoarea unui spital rezida in valoarea personalului medical pe care il pune la dispozitia clientilor, cea mai importanta sarcina a unui manager de spital este cel mai adesea head hunting-ul. Spre norocul lui Mihai Marcu, reputatia spitalului i-a usurat considerabil misiunea. "Dotarile si tehnologia Memorial Hospital au atras pana acum nume de prim rang din domeniul medical. Personalul spitalului a fost selectat de la institutii prestigioase din Romania, iar managerul medical din cadrul MedLife a facut cursuri speciale si a vizitat, cu suportul IFC, spitale din Marea Britanie si Statele Unite."
Pe fondul unei curse stranse pentru controlul pietei serviciilor medicale private, MedLife vrea sa tina capul de afis. "MedLife nu aduce ceva in plus. MedLife aduce totul. Este primul spital privat cu ambulatoriu, cu laborator propriu, cu sectie completa de imagistica proprie, sectie de pediatrie si este la urma urmei cel mai mare spital privat din Romania. Aduce tehnologie de ultima ora, aduce un bloc operator de 1.400 mp, adica de cinci ori mai mare decat orice bloc privat si unul dintre cele mai mari din Romania. Life Memorial Hospital aduce primul flux de operatii de o zi din Romania. Practic, tot ce ofera acum MedLife si Life Memorial Hospital este in premiera", spune CEO-ul.
Care este principalul competitor de care se teme? Mihai Marcu pare incurcat. "Hmmmm.....MedLife", vine raspunsul lui. Si asta fiindca pana acum competitia nu da semne ca s-ar putea ridica la inaltimea stachetei fixata de MedLife. "Deocamdata" niciun alt jucator nu ofera gama si tipul de servicii integrate pe care le asigura MedLife. Pe partea de spitale numai Euroclinic poate fi considerat un competitor, fiindca asigura o calitate buna a serviciilor, insa se adreseaza unui segment cu putere financiara mai mica. In piata de laborator sunt deja cativa competitori puternici, dar acestia se bazeaza in primul rand pe incasari de la stat, care pentru MedLife nu reprezinta o prioritate." Luand in considerare si parteneriatul incheiat nu de mult cu IFC, divizia de investitii din sectorul privat a Bancii Mondiale, este lesne de inteles de ce MedLife nu vrea sa priveasca decat in sus. "La inceputul anului 2005 tatonam terenul", isi aminteste Marcu. "Eram in discutii cu mai multe firme de consultanta de prim rang pentru atragerea unor potentiali parteneri in afacere si am purtat discutii cu diverse fonduri si banci de investitii. Intrebarea era daca sa alegem un investitor strategic cu dorinte de extindere in Romania, eventual din domeniul medical, sau un investitor financiar. Pana la urma am semnat un contract de consultanta cu IFC, care a avut un aport considerabil la proiectul de dezvoltare, incepand cu Memorial Hospital Bucuresti. La momentul respectiv divizia de consultanta a IFC nu a plecat de la ideea ca investitorul trebuie sa fie divizia de investitii a IFC (cele doua divizii au structuri relativ independente), ci a venit cu propuneri diverse, incluzand investitori britanici sau americani din domeniul medical, si mai multe fonduri de investitii si-au manifestat interesul. Solutia de finantare directa a IFC a parut insa normala datorita experientei lor foarte mari in acest tip de proiecte, dar si a faptului ca, desi sunt investitori financiari, au o importanta nota de suport pentru acest domeniu. Putem spune ca IFC se situeaza undeva la mijloc intre un investitor strategic si unul financiar."


Ziua de la 25 de ore in sus
Cuvantul care il defineste cel mai bine pe Mihai Marcu este initiativa. In perioada studentiei mai ales, a fost o vreme in care cele 24 de ore din zi erau insuficiente pentru toate afacerile in care ar fi vrut sa se implice. "In 1990", isi aminteste el, "in paralel cu studiile la Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti, am fost asociat la o firma de marochinarie impreuna cu doi prieteni. Eu ma ocupam de partea financiara, partial si de vanzari, si chiar aduceam catarame si feronerie din Turcia si Egipt." Insa asta nu a fost tot, fiindca tentatia unei afaceri bune l-a facut sa isi deschida in aceeasi perioada si o sala de biliard si sa devina actionar majoritar la o moara cu brutarie situata la vreo 65 km de Bucuresti. Prima sa pasiune a fost insa matematica, ca in cazul multor altor manageri tineri din peisajul businessului romanesc. Cat despre programul prelungit, acesta s-a transformat intr-un stil de viata pentru Marcu. "Nu mi-a fost greu, cred ca seman cu mama mea care este superactiva. Nici acum nu prea pot sa stau locului, imi gasesc cate ceva nou de facut tot timpul, ma scol noaptea si mai imi notez cate o idee de business, de marketing sau pur si simplu un slogan publicitar nou." Pana la urma a ales sa dea o cariera de matematician pe una de manager, fiindca afacerile il provocau mai mult. "Matematica este frumoasa, iar geometria spectaculoasa, dar este o stiinta in care lucrul individual primeaza, iar eu sunt un om de echipa, care simte tot timpul nevoia sa comunice. Drumul meu pana la matematica a fost insa incurcat, pornind de la medicina, care este o adevarata traditie in familia mea, trecand prin orientarea mea catre drept sau politehnica in timpul liceului, dupa care in clasa a 12-a invatam pentru arhitectura. Am intrat la matematica." Urmatoarea lui pasiune a fost economia, care l-a facut sa ajunga pana in fotoliul de vicepresedinte al RoBank. "Nu am sa uit cat de greu mi-a fost atunci cand m-am angajat in banca. Nu aveam nici macar statutul de functionar, deoarece inca nu terminasem facultatea, asa ca eram angajat ca 'lucrator bancar'. Asta nu a facut decat sa ma ambitioneze, asa ca imi petreceam noptile incercand sa invat ceva contabilitate si notiuni juridice pentru a putea face fata. A fost foarte greu, mai ales ca faceam asta in paralel cu facultatea, insa imi placea foarte mult. Practic, am parcurs toate etapele in ceea ce priveste munca intr-o banca si am avut sansa sa fac traininguri si practica in toate departamentele. Am plecat de la casierie si am ajuns director de sucursala si apoi vicepresedinte. La finalul carierei mi s-a propus chiar functia de presedinte, insa era prea tarziu, deja decisesem ca imi doresc sa ma concentrez pe o afacere proprie."


Pepiniera de manageri
Oriunde a lucrat, Marcu a pus bazele unei veritabile pepiniere de manageri in jurul sau, convins fiind ca o conditie de baza in dezvoltarea unui manager competent este acumularea de experienta in fiecare nivel dintr-o companie. "Vreau sa cred ca, asa cum am avut si eu sansa de a beneficia de increderea si de experienta altora, am putut ajuta la randul meu la formarea multor colegi, atat in banca cat si in MedLife. Asta cu atat mai mult cu cat consider ca cea mai buna sursa de middle-management intr-o firma o reprezinta personalul propriu; sunt un adept declarat al 'cresterii' angajatilor prin cat mai multe traininguri. In principiu cei care au avut experienta lucrului la nivelul de baza cunosc cel mai bine problemele, iar dupa un training adecvat si daca au abilitatile necesare, inteleg cel mai bine fenomenele si aplica managementul potrivit."
Cat despre partea preferata a jobului lui de astazi, aceasta este munca intr-o echipa pe care chiar o simte ca fiind a lui. "Fie ca vrem sau nu, aproape toti ajungem sa ne petrecem mai mult timp cu colegii decat cu familia, deci climatul conteaza foarte mult. Cred ca in MedLife suntem nu numai familia Marcu, ci mult mai multi membri ai unei familii numite MedLife. Nu cred ca satisfactiile in cariera sunt date de 'unde ai ajuns', ci de ceea ce faci, cum faci si cum se simt cei din jurul tau. Vreau sa cred ca nu sunt doar un sef, ci si un bun coleg si prieten." Un singur lucru trebuie sa nu uite angajatii lui: sa isi trateze cu responsabilitate promisiunile. "Sunt adeptul cuvantului dat. Indiferent daca pierzi mai tarziu, daca promiti ceva, o faci. Toti managerii MedLife trebuie sa isi tina de asemenea cuvantul dat. Au fost cazuri in care am pierdut multi bani din cauza unui cuvant dat fara acoperire, dar nu am ezitat sa ne indeplinim promisiunile. Sunt convins ca per total am castigat mai mult prin increderea data clientilor si partenerilor."
Cariera l-a invatat pe Marcu ca pentru timpul lui liber trebuie sa lupte cu orice si astazi, fara timpul acordat familiei simtind ca nu-i ramane nimic de dat businessului. "Programul meu este cam de 10 ore pe zi si mereu imi ramane timp pentru baietelul si sotia mea, iar in weekend pentru prieteni. Cand lucram in banca am facut greseala de a o confunda cu viata personala, cu 'eu'-ul meu, cu prietenii. Stupid. Ii sfatuiesc pe toti colegii mei sa nu exagereze cu programul si stresul, pentru ca altfel risti sa devii contraproductiv. Nu mai cred ca acum 5-6 ani ca oamenii care muncesc extrem de mult sunt mai buni. Time managementul functioneaza si in familie, si cu prietenii!" Timpul liber se imparte intre Delta si munte, cele doua locuri preferate de evadare. "Imi place Delta foarte mult, asa ca mi-am luat o salupa cu care o bat in lung si in lat in weekend-uri. Iar concediile inseamna cam doua saptamani pe an; una in tara la munte, fara galagie, si una la mare, de obicei in Grecia."Inainte de orice altceva MedLife este o afacere de familie si poate de aceea Mihai Marcu simte ca si-a gasit locul in aceasta companie.