Inflatie si tango
Initiate timid in cursul lui 2004, pozitiile inflexibile ale statiilor mari de televiziune sunt acum certitudine. Pare o coalitie constituita intru cresterea bugetelor pana la cote comparabil europene.
Initiate timid in cursul lui 2004, pozitiile inflexibile ale statiilor mari de televiziune sunt acum certitudine. Pare o coalitie constituita intru cresterea bugetelor pana la cote comparabil europene. Televiziunile aclama inflatie media de 60% - probabil in speranta cresterii preturilor cu macar 30-40%. Clientii mari, parteneri traditionali si investitori cu bugete substantiale rezista acestor oferte.
Asculta fara interes argumentele statiilor legate de faptul ca aproape pe intreaga durata a anului trecut comenzile publicitare au excedat spatiul legal disponibil al calupurilor. Clientii invoca aceeasi audienta, aceeasi calitate a programelor si arunca pe masa tratativelor bugete crescute.
Nici macar aceasta crestere a investitiilor nu misca determinarea statiilor TV - acum exprimata neindoielnic in euro, asadar cu oricum 30% mai ridicata decat in anul ce s-a incheiat. Raportat la abundenta comenzilor din 2004, televiziunile prefera parteneri stabili, clienti cu bugete mari, care platesc mai mult pentru aceleasi 12 minute ale calupului. Pe timpul legal alocat publicitatii se incaseaza practic mai multi bani de la mai putini investitori - si acestia sunt exclusiv companii care inteleg si isi asuma importanta comunicarii.
Pozitia ferma a televiziunilor in materie de crestere a preturilor are si consecinte necalculate. Clientii mai mici aleg radio - intr-un fel legitim si foarte intelept. Clientii mari isi amana inceputul campaniilor de mentinere - si am asistat la un ianuarie chiar mai sarac decat de obicei in materie de spoturi rulate pe televiziuni - iar agentiile de media apeleaza la colegii lor "creativi" pentru a inventa argumente ingenioase - atat pentru clienti, in dorinta de a le argumenta inflatia media, cat si pentru statii, in dorinta de a le indupleca "marinimia".
Asistam la un "tango" dual al specialistilor de media. De pe urma caruia toata lumea se alege deocamdata cu exercitiul "dansului in ring". A, nu! Exista si beneficiari di-recti ai procesului! Pe langa statiile de radio, care se dovedesc o alternativa flexibila si foarte profitabila (atat pentru ele insele cat si pentru clientii interesati in a-si promova brandurile/ofertele), mai exista si alti fericiti ai impasului: statiile tv de nisa, televiziunile mai mici, mai lipsite de indrazneala, pretentii si GRP spectaculosi.
Majorarile de pret la timpul de televiziune provoaca asadar mutatii importante si afecteaza un intreg lant al serviciilor de comunicare. E justa in acest moment pozitia statiilor TV, este legitima si rezistenta clientilor, e aproape de compatimit efortul agentiilor de media.
In mod eficient si creativ acestea apeleaza la alternative. Oricum ar fi, "tangoul" negocierilor de media trebuie sa se incheie in curand si probabil ca inflatia acestui an ne va aduce abia in anul urmator rezultatele spectaculoase pe care le asteapta toti "dansatorii", respectiv o crestere exponentiala a bugetelor.
Mihaela Nicola este matematician, lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy", doctorand in comunicare
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro