Ai reuşit, continuă. N-ai reuşit, continuă!” este principiul urmat de antreprenoarea Daniela Shah, cofondatoare şi director de dezvoltare al Eturia, prima agenţie de turism specializată în vacanţe exotice tailor-made. Tot ea spune că exprimarea este mai mult decât un citat; este o filosofie atribuită atât lui Rudyard Kipling, cât şi lui Fridtjof Nansen, iar ea şi-a ghidat deopotrivă paşii în parcursul profesional, dar şi personal după această idee. Daniela Shah a bifat succesul 

în terenul antreprenoriatului, dar poveştile nespuse ale antre­prenorilor care nu au reuşit sunt mult mai multe decât ale celor care au izbândit. Noi descoperim şi împărtăşim poveştile celor care au reuşit. Câţi dintre cei care nu au biruit să-şi pună în operă speranţele de aventuri antreprenoriale cunoaşteţi? În afară de prieteni, amici, poate doar cunoştinţe? Numărul celor care nu reuşesc este mult, mult mai mare decât al celor care biruiesc. Iar noi nu suntem obişnuiţi să acceptăm greşelile, să le înţelegem, disecăm şi, eventual, să tragem învăţăminte din asta. „Cine face aceeaşi greşeală de mai multe ori este prost”, este una dintre ideile larg răspândite. Pe de altă parte, ce este greşeala? Tot Daniela Shah spune că se regăseşte în povestea lui Thomas Edison, care, întrebat cum s-a simţit după 1.000 de încercări eşuate de a inventa becul, a răspuns ferm: „Nu am eşuat de 1.000 de ori.

Pur şi simplu, becul a fost o invenţie cu 1.000 de paşi”. „Cam aşa văd şi eu lucrurile – orice obstacol e doar o lecţie, un pas înainte. Nu plec niciodată de la premisa că nu se poate.”

Această mentalitate, în care este nevoie de încercări repetate pentru a ajunge în locul dorit, nu este foarte răspândită însă în rândurile maselor. Cel mai adesea greşelile sunt ignorate, uneori muşamalizate. Cum ar fi cazul raportărilor de diverse situaţii din domeniul medical – nu se raportează infecţii, greşeli, erori. Deşi studii de caz din ţările dezvoltate arată că doar raportarea corectă şi măsurarea unor indicatori în diverse domenii (cum ar fi, de pildă, infecţiile nosocomiale) pot genera planuri care să ducă la reducerea fenomenelor nedorite. Ei bine, mentalitatea românească înclină mai mult spre sfera de ignorare, în multe astfel de cazuri – care, evident, nu se rezumă doar la sistemul medical, ci se regăsesc pretudindeni. Mai există chiar şi ideea „Cine nu munceşte, nu greşeşte”. Cu astfel de principii, e greu de progresat în orice domeniu. 

De aceea, chiar şi în sfera antreprenoriatului este greu de răzbătut. De pildă, aproape jumătate dintre femeile din România (47%) consideră teama de eşec principalul obstacol în calea antreprenoriatului, chiar dacă au competenţele necesare pentru a-şi construi o afacere. Aceasta este una dintre principalele concluzii ale raportului final al programului Capsule, un proiect Erasmus, care a sprijinit dezvoltarea antreprenoriatului feminin în România, Ungaria şi Croaţia. În România, numai 8% dintre fondatorii de startupuri sunt femei tinere, comparativ cu 75% bărbaţi, potrivit raportului elaborat la finalul programului. 

Adeseori, teama de eşec şi implicaţiie acestuia – în plan financiar, personal, profesional, poate ca imagine personală – limitează posibili antreprenori de a continua pe drumul fisat. „Frica păzeşte pepenii”, spune un proverb. E adevărat, riscurile trebuie calculate, nu trebuie să ne aruncăm orbeşte de pe stânci. Poate jos sunt alte stânci. 

Şi totuşi, odată calculat riscul, progresul nu poate apărea dacă nu vom vedea în greşeli un prilej de învăţare. Un manager de top spunea într-una dintre cele mai recente întâlniri Meet the CEO organizate de BUSINESS Magazin că nu s-a confruntat cu niciun eşec pe parcursul său profesional, ceea ce nu înseamnă că în cariera sa n-au fost momente în care să intervină vreo eroare. A dat chiar şi un exemplu cât se poate de plastic despre un moment în care era complet depăşită de situaţie (pe un ecran negru de calculator apărea un punct, nu ştia cum să remedieze nicidecum problema şi singura sa replică a fost: „Nu lucraţi în Excel?”). Mentalitatea sa este însă calată pe ideea că orice pas greşit este un moment prielnic de a învăţa, de a descoperi ceva ce nu ştie. 

Aşadar, poate că nu există o reţetă anume pentru a depăşi frica paralizantă de eşec, vizibilă în varii împrejurări ale vieţii, inclusiv în momentele care sunt văzute drept definitorii pentru parcursul nostru, fie în plan personal sau profesional. Fireşte că pentru un copil este mai bine să ia nota zece la examenul de capacitate, decât să „rateze” examenul cu nota opt, din pricină că a îngheţat, incapabil să-şi gestioneze emoţiile. La fel şi pentru cariera profesională – e de dorit ca un proiect să meargă şnur, cap-coadă, fără poticneli şi piedici. Dar uneori nu se poate, iar traseul este mai întortocheat. Şi, cu siguranţă, din diverse situaţii se pot trage învăţăminte. 

Cert este că dacă nu pornim la drum de teamă, nici nu vom ajunge la destinaţie.    

Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Business Magazin