Piaţa forţei de muncă de import în România a cunoscut o evoluţie semnificativă în ultimii ani, pe fondul creşterii economice, a lipsei de muncitori locali şi a deschiderii către lucrători din afara ţării, în special din ţări non-UE. Între tendinţele principale care se observă pe această piaţă se numără creşterea cererii pentru muncitori străini. Din cauza deficitului de forţă de muncă autohtonă în diverse sectoare (construcţii, agricultură, HoReCa, transporturi), România a crescut cotele anuale de lucrători străini admisi pe piaţa muncii. În 2023 si 2024, Guvernul a permis o cotă de 100.000 de muncitori non-UE, un număr mult mai mare comparativ cu anii anteriori, semnalând o tendinţă clară de creştere.

O altă tendinţă este diversificarea ţărilor de provenienţă. În mod tradiţional, muncitorii străini din România proveneau din ţări precum Republica Moldova, Ucraina şi Turcia. Recent, însă, s-a observat o creştere a recrutării de muncitori din ţări asiatice, precum Vietnam, Nepal, Sri Lanka, India şi Filipine. Această schimbare este rezultatul unui acces mai uşor la forţă de muncă din ţări care au experienţă în migraţia pentru muncă şi unde salariile din România sunt atractive.

Sectoare precum construcţiile, agricultura şi HoReCa continuă să fie mari consumatori de forţă de muncă importată. Aceste industrii oferă locuri de muncă care, în multe cazuri, nu sunt atractive pentru muncitorii locali din cauza condiţiilor grele de muncă sau a salariilor mai mici decât media în alte domenii. În acest context, angajatorii preferă muncitori străini care sunt dispuşi să lucreze în aceste condiţii.

O altă tendinţă este legată de simplificarea procedurilor de imigrare şi de angajare. România a simplificat treptat procedurile de obţinere a permiselor de muncă şi de şedere pentru cetăţenii non-UE. Aceste măsuri includ reducerea birocraţiei, prelungirea duratei de valabilitate a permiselor de muncă şi creşterea cotelor de angajare pentru muncitorii străini. Această tendinţă contribuie la o mai rapidă şi uşoară integrare a forţei de muncă din afara ţării.

Piaţa forţei de muncă de import din România este într-o expansiune continuă, alimentată de deficitul local de forţă de muncă şi de nevoia companiilor de a se adapta la o piaţă globalizată. Tendinţele indică o deschidere mai mare spre muncitorii din ţări non-UE, o diversificare a surselor de recrutare şi o simplificare a procedurilor de imigrare. Cu toate acestea, provocările legate de integrarea culturală şi socială a muncitorilor străini rămân de gestionat pentru a asigura un proces de angajare şi retenţie eficient pe termen lung.

În ultimii ani, piaţa muncii din România a suferit transformări semnificative, atât din perspectiva angajatorilor, cât şi a angajaţilor, ca urmare a unor factori precum globalizarea, digitalizarea, criza sanitară provocată de COVID-19 şi deficitul forţei de muncă locale. Aceste schimbări au afectat cerinţele şi aşteptările ambelor părţi.

Schimbări din perspectiva angajatorilor

1. Nevoia crescută de flexibilitate şi adaptabilitate

Ÿ Angajatorii caută din ce în ce mai mult angajaţi care pot să se adapteze rapid la schimbări şi să lucreze în medii dinamice. Flexibilitatea în programul de lucru şi capacitatea de a lucra în condiţii hibride (birou/remote) au devenit esenţiale.

Ÿ Munca la distanţă a devenit o necesitate în multe domenii, nu doar pentru lucrătorii locali, ci şi pentru cei străini care pot contribui de la distanţă.

2. Cerinţe mai stricte de calificare şi competenţe digitale

Ÿ În contextul digitalizării accelerate, angajatorii din multe domenii cer competenţe digitale, chiar şi în sectoare tradiţionale precum producţia şi serviciile. Abilităţile de utilizare a unor instrumente tehnologice, software-uri specializate sau platforme online sunt acum mult mai căutate.

Ÿ În IT şi alte domenii tehnice, cererea pentru specialişti cu abilităţi avansate a crescut considerabil.

3. Atenţia la productivitate şi eficienţă

Ÿ Angajatorii sunt mai concentraţi pe productivitate şi rezultate, ceea ce a dus la o intensificare a cerinţelor pentru lucrători străini care pot aduce valoare adăugată rapid şi eficient. Muncitorii străini din ţări non-UE sunt căutaţi adesea pentru munca fizică intensă, dar şi pentru costurile relativ mai mici asociate cu angajarea lor.

4. Nevoia de forţă de muncă stabilă şi pe termen lung

Ÿ Mulţi angajatori din România, în special în sectoarele cu deficit cronic de forţă de muncă (construcţii, HoReCa, transporturi), caută soluţii pentru a stabiliza echipele pe termen lung. Aceasta a determinat o creştere a interesului pentru recrutarea muncitorilor străini din afara UE care sunt dispuşi să rămână în ţară pe perioade mai lungi.

5. Investiţii în integrarea muncitorilor străini

Ÿ Din cauza diferenţelor culturale şi lingvistice, angajatorii au început să investească mai mult în programe de integrare, cum ar fi cursuri de limbă română şi training-uri culturale pentru muncitorii străini, pentru a le facilita adaptarea şi pentru a îmbunătăţi productivitatea la locul de muncă.

Schimbări din perspectiva angajaţilor

1. Pretenţii crescute în privinţa condiţiilor de muncă

Ÿ Angajaţii, inclusiv muncitorii străini, sunt mai atenţi la condiţiile de muncă, la programul de lucru şi la beneficiile suplimentare oferite. Criza forţei de muncă şi pandemia au schimbat percepţiile legate de echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală, iar mulţi angajaţi au aşteptări mai mari legate de flexibilitate, siguranţă şi stabilitate.

2. Aşteptări legate de salarii competitive şi pachete de beneficii

Ÿ Odată cu creşterea cererii pentru forţă de muncă, muncitorii străini au devenit mai conştienţi de valoarea lor pe piaţă şi au început să ceară salarii mai competitive şi pachete de beneficii mai bune (cazare, transport, asigurare medicală, etc.).

Ÿ În plus, pentru angajaţii calificaţi, cum ar fi cei din IT sau sănătate, cerinţele salariale au crescut în linie cu cererea pentru competenţele lor, ceea ce a dus la o piaţă a muncii tot mai competitivă.

3. Mobilitate şi oportunităţi globale

Ÿ Muncitorii străini sunt din ce în ce mai conştienţi de oportunităţile globale şi îşi aleg cu atenţie destinaţiile de muncă. Aceştia compară ofertele din diverse ţări şi aleg locurile unde condiţiile şi beneficiile sunt cele mai avantajoase, fapt ce impune României să fie mai competitivă pentru a atrage şi reţine aceşti lucrători.

4. Interes sporit pentru stabilitate şi rezidenţă pe termen lung

Ÿ Mulţi muncitori străini care vin în România, în special din ţări mai puţin dezvoltate, sunt interesaţi de oportunităţi pe termen lung, nu doar de contracte temporare. Ei caută stabilitate şi posibilităţi de integrare în comunitate, cu opţiuni de a obţine drepturi de şedere extinse şi, eventual, rezidenţă permanentă.

5. Creşterea competenţelor şi a calificărilor

Ÿ Angajaţii sunt din ce în ce mai conştienţi de necesitatea de a-şi dezvolta competenţele. Mulţi muncitori străini, odată ce ajung în România, sunt interesaţi de formare suplimentară pentru a-şi îmbunătăţi perspectivele de carieră, fie prin dobândirea de calificări profesionale suplimentare, fie prin învăţarea limbii române.

Putem spune că piaţa muncii din România a devenit mai competitivă şi mai dinamică în ultimii ani, iar angajatorii şi angajaţii au fost nevoiţi să îşi adapteze cerinţele şi aşteptările. Angajatorii se concentrează mai mult pe flexibilitate, eficienţă şi retenţia forţei de muncă străine, în timp ce angajaţii, inclusiv cei străini, pun accent pe condiţii mai bune de muncă, salarii competitive şi oportunităţi pe termen lung. Aceste schimbări au transformat piaţa muncii într-una mai complexă, care necesită o abordare strategică pentru atragerea şi menţinerea talentelor.  

Mai mulţi străini

Numărul angajaţilor străini în România a crescut semnificativ în ultimii ani, în special din cauza deficitului de forţă de muncă locală în anumite domenii. În 2023, România a emis o cotă de 100.000 de lucrători străini non-UE, faţă de 50.000 în 2022. Acest număr include atât lucrători permanenţi, cât şi temporari. Conform Inspecţiei Muncii, aproximativ 80.000 de angajaţi străini din afara Uniunii Europene lucrau în România la mijlocul anului 2023.

2018: România a emis iniţial o cotă de 15.000 de permise de muncă pentru lucrători străini. Numărul efectiv de muncitori străini era mult mai mic, în jur de 10.000-15.000.

2019: Guvernul a crescut cota la 30.000 de permise de muncă, ca răspuns la creşterea cererii pentru muncitori din ţări non-UE. La sfârşitul anului, numărul muncitorilor străini a crescut semnificativ, în special din Asia.

2020-2021: Pandemia de COVID-19 a afectat fluxurile de imigraţie, dar, cu toate acestea, cererea pentru forţă de muncă străină a rămas stabilă. În 2020, cota de muncitori străini a fost stabilită la 25.000, dar pandemia a încetinit procesul de recrutare.

2022: România a ridicat cota la 50.000 de lucrători străini, reflectând creşterea necesităţii de muncitori, în special în construcţii, HoReCa şi agricultură.

2023: Cota de 100.000 reflectă dublarea cererii de lucrători non-UE, în special din ţări precum Vietnam, Nepal, Sri Lanka, India, şi Filipine. Acest lucru indică o creştere constantă a numărului de muncitori străini care vin în România pentru a compensa deficitul forţei de muncă locale