Declaratiile politice au scazut in intensitate, cel putin dupa o perioada de maxima agitatie in Saptamana Mare. Atunci, in bunul spirit al moralei crestine, unii s-au plasat in postura de "tradatori", facand curatenie in guvern, altii "au intors si celalalt obraz" - scuipand pe obrazul fostului partener, iar cei din urma au inceput sa se bucure de necazul primilor doi si sa-i atate unul impotriva celuilalt.

Nici "simplii" cetateni nu s-au mai agitat prea tare in prima saptamana dupa Pasti, bulevardele marilor orase stand marturie in acest sens. Probabil ca multi nu si-au terminat inca "liberele", iar altii s-au detasat voluntar de agitatia cotidiana. Dupa ce au cheltuit aproape toti banii in supermarketuri sau pe vacante la vecini, probabil ca acum adie vantul prin buzunare si nici macar de un bilet de tramvai nu a mai ramas nimic. Asta in ciuda faptului ca mai zilele trecute un articol dintr-un ziar englezesc preciza suprarealist ca bucurestenii au un salariu mediu de 1.000 de lire sterline.

Politicienii nu prea s-au omorat nici ei cu firea. Astenia de primavara pare sa-i fi afectat deopotriva pe actorii din toate taberele. Ar fi putin cam riscant sa te apuci sa strigi de nebun intr-un loc in care fiecare isi savureaza clipele de liniste. Dar, cu siguranta, nimeni nu sta degeaba. Acum e perioada in care intra in actiune creierele politice care gandesc variantele de desfasurare a actiunii in perioada urmatoare. Situatia este inca departe de a fi clara, iar linistea actuala pare a semnala tocmai reizbucnirea violenta a conflictelor aparent rezolvate. Ne aflam, de fapt, intr-o perioada de armistitiu. Toata lumea isi reface fortele pentru lansarea unei noi sarje prin care sa-si suprime adversarii.

De altfel, primele semnale ale violentelor care vor urma au fost date de unii suporteri, care nu au facut decat sa puna in practica educatia pe care au primit-o in ultimii ani. Sau sa retraiasca scene din vasta lor experienta de "adevarati sustinatori" ai idealurilor propriei echipe. Ca de obicei, nimeni nu si-a asumat vinovatia. Iar daca nimeni nu a gresit, inseamna ca asa a fost destinul sau "mana lui Dumnezeu". Micile greseli fac deliciul vietii, iar intr-o tara latina, aflata permanent la intersectie de imperii, savoarea vietii reprezinta ultima varianta de supravietuire. In fapt, politicienii nu sunt atat de diferiti de noi, simplii alegatori, nu-i asa? Ei au in plus stiinta de a specula dorintele si obisnuintele noastre pentru a genera un minim de ordine in viata publica, astfel incat nici sa nu ne deranjeze prea tare, dar nici sa nu ne lase impresia ca tara asta nu e condusa de nimeni. Forta de a construi le este sleita de permanentele scandaluri cu miza de moment. Dar se descurca si ei cum pot, avand un nivel de vointa politica similar cu nivelul de trai al majoritatii romanilor. Doar nu vom avea pretentii mai mari de la ei, cand noi nu reusim sa rezolvam problemele cu care ne confruntam. Oricum, capitalul nostru de legitimitate este mult mai scazut decat, spre exemplu, al unui ales care are in spate, in functie de postul detinut, zeci, sute de mii de voturi sau chiar milioane.

Sa revenim la armistitiul de pe scena politica. Toate partidele dau semnale de mobilizare in randul propriilor razboinici. Lupta cea mare se apropie, iar propriile atuuri trebuie folosite la maximum. In acest moment nimeni nu s-a desprins in castigator, dar fiecare are avantaje. Liberalii au pus stapanire pe resurse si acum, desi par a se afla intr-un declin electoral, pot incerca o ofensiva de imagine pe perioada ramasa din actuala legislatura. Democratii au pierdut in plan politic prin inlaturarea de la guvernare, dar se afla intr-o ofensiva de imagine cu dublu rol: atat pro-prezidential, cat si anti-restul lumii. Social-democratii par a nu fi inregistrat un succes major din confruntarea violenta dintre PNL si PD, dar au inceput sa-si foloseasca rolul de arbitru parlamentar pentru negocierea majoritatilor. Asta pana cand alegerile vor reprezenta o noua reasezare a fortelor.

Dupa ce romanii s-au infruptat din bucatele puse pe masa de sarbatori, cu siguranta va urma o noua repriza de circ gratuit pe care in ultima vreme il ofera cel mai bine politicienii. Conteaza doar cine striga mai tare. Autoritatile competente sunt gata sa intervina doar pentru sanctionarea vinovatilor iar nu pentru prevenirea varsarii de sange. Dupa aderarea la UE ne-am vazut cu totii cu sacii in caruta si am inceput sa revenim la vechile obiceiuri ale pamantului. Iobagii au fost dezlegati de glie, iar micilor vinovati le sunt aplicate pedepse exemplare. Dar mai putem sa si iertam pentru ca, nu-i asa, toti suntem oameni, avem o viata si ea trebuie traita.

Garçon, inca un (sic!) bere, te rog!