Am citit zilele trecute un articol devastator despre sistemul şcolar românesc, care a produs rumoare în tot internetul românesc. Nu are rost să rezum aici problemele educaţiei, însă mi-a atras atenţia un detaliu: autorul povesteşte că trebuie să-şi ducă şi să-şi aducă la (sau de la) şcoală fetiţa de clasa a cincea nu pentru că şcoala ar fi departe, ci pentru că... ghiozdanul e prea greu!

Cântăreşte în medie circa 8 kilograme (cu un maxim de 12 kg) la o greutate a copilului de 32 de kilograme. Este ca şi cum un adult mediu s-ar duce la serviciu cu un sac de cartofi în spate, cu diferenţa că un copil de 11 ani este în creştere şi coloana vertebrală poate fi afectată în mod sever.

Nu voi detalia aici întreaga afacere cu materialele didactice suplimentare, de cele mai multe ori achiziţionate prin intermediul şcolii (fireşte, fără niciun bon fiscal). În schimb, voi aminti aici că eu am un Kindle Touch (e-book reader) care a costat vreo sută de dolari (adică puţin peste 300 de lei), cântăreşte cam 160 de grame şi poate să stocheze mai multe cărţi decât poate să citească un elev pe tot parcursul şcolii. Mai are şi un browser limitat, dar foarte bun pentru Wikipedia.

Există însă şi opţiuni mai bune şi mai bine adaptate pieţei de aici, de la producători români, tot cu tehnologie e-Ink, care pot oferi preţuri bune pentru comenzi masive. Toate manualele, culegerile de probleme cu caietele aferente, toată bibliografia şi în general tot ce apare acum ca "paperbook" ar încăpea fără probleme pe un astfel de dispozitiv, cu avantajul că tot materialul ar putea fi actualizat oricând.

Autonomia este de câteva zile, conexiunea este WiFi (un router domestic e vreo sută de lei) şi nu văd decât avantaje. Ministerul Educaţiei poate achiziţiona drepturile de autor pentru materiale pe care le consideră obligatorii (oricum mai ieftin decât să cumpere şi să distribuie vagoane de hârtie tipărită) iar autorii independenţi îşi pot vinde liniştiţi materialele suplimentare, beneficiind de protecţie DRM ca oricare carte digitală comercială. În plus, totul va fi fiscalizat.

Desigur, se poate dezvolta o interfaţă specializată, unele manuale va trebui formatate puţin altfel şi nişte birocraţi ar trebui să se agite puţin. Dar cum această ultimă condiţie nu poate fi îndeplinită în lumea reală (cel puţin la noi), nu ne rămâne decât să privim cu jind la ce se întâmplă în alte ţări, unde tabletele au pătruns masiv în învăţământ şi deja sunt integrate în sistemul educaţional.

În Statele Unite, Apple a vândut doar anul trecut şcolilor şi colegiilor (nu elevilor!) peste un milion de tablete iPad. Probabil că şi alţi producători au procedat la fel, aşa că administraţia americană a întreprins câteva studii. Comisia Federală pentru Comunicaţii (FCC) a socotit împreună cu Departamentul american al Educaţiei că utilizarea tabletelor poate aduce bugetului o economie de 3 miliarde de dolari pe an.

Socoteala pleacă de la faptul că SUA cheltuiesc acum 10 miliarde de dolari pe an pentru tipărirea de manuale şcolare, dar multe dintre acestea sunt depăşite şi trebuie înlocuite. Preţul de referinţă pentru o tabletă a fost estimat la 250 de dolari, dar producătorii spun că acesta ar putea scădea la 150 de dolari în condiţiile unor comenzi masive, în conjuncţie cu ieftinirea echipamentelor şi avansul tehnologic.

În vreme ce guvernanţii se gândesc la bani, educatorii se gândesc la beneficiile didactice şi constată că elevii care au învăţat algebra în versiune digitală, pe un iPad, au obţinut în medie note cu 20% mai mari decât cei care au învăţat de pe un manual tipărit.

Însă rezultatele sunt chiar mai bune când se folosesc aplicaţii interactive şi multimedia, care-i fac pe elevi să se simtă mai motivaţi, mai atenţi şi mai angajaţi. Bineînţeles că aceste aplicaţii trebuie create, dar toate marile edituri s-au pus deja pe treabă, vizând o piaţă estimată la 70 de miliarde de dolari în 2020.

De curând, Cambridge University Press a lansat primele două aplicaţii din seria "Exploring Shakespeare" (Romeo şi Julieta, Macbeth). Sunt convins că şi un aspirant la bac-ul profesional s-ar îndrăgosti de marele Will dacă le-ar folosi câteva zile.