Vorbind aproape în totalitate despre sine la persoana a treia singular, preşedintele (nu "eu, Traian Băsescu, preşedintele României") a revărsat, cu o monotonie aproape convingătoare şi cu o aparenţă de suflet, o seamă de sincerităţi. Că a vrut modernizare, dar asta se face cam nefericit prin legi discutabile şi care au dus la un "sentiment de nesiguranţă". Că DNA nu este "instrumentul preşedintelui". Că nu conduce PDL, Guvernul şi nici Curtea Constituţională.

Şi după acest şir de "nu" şi alte aprecieri din categoria "România şi restul lumii..departe, până în India" (unele în post-scriptum-ul discursului) preşedintele ne-a arătat viitorul. Neavând ceva de oferit în prezent, a spus că "se deschide un orizont de ţară nouă, în parteneriat cu guvernul".

Un orizont de ţară nouă unde ar trebui să stăm pe pingelele noastre (cu preşedintele, acelaşi Traian Băsescu, la locul său), pentru că nu mai putem râvni la investiţii străine şi ar cam trebui să nu ne aşteptăm la fericire din partea zonei euro. Adică, mai cu rezerve faţă de Europa şi mai cu optimism faţă de Turcia, marea prietenă China, alte zone exotice.

Preşedintele Băsescu a avut un discurs parcă alcătuit din bucăţi nu prea reuşit îmbinate, pe care le-a prezentat fluctuant. Conceput de mai mulţi autori, parcă vrând să împace şi sfârşind prin a convinge, probabil, pe prea puţini.

Şi nu a fost convingător pentru că acea "legătură de încredere" pe care o clama Traian Băsescu greu de crezut că s-ar fi restabilit. Pentru că el tot vinde această marfă a schimbării, spunând "eu sunt la fel". Pentru că face curte de nevoie celor pe care se grăbeşte să-i uite oportun: "societatea civilă de bună calitate". Când şi-a dat seama ca există?.

Tot ce a putut spune Traian Băsescu, într-o mare aşteptare faţă de persoana sa, este că îşi va diminua gafele. Şi că se agaţă de cuvântul magic "împreună". Poate ieşi din marasm doar 'împreună" cu naţiunea. Dar, între timp, naţiunea a devenit una a supravieţuitorilor singuratici. De nevoie. Ce le poate spune preşedintele acestor individualişti?

Nu le-a putut lua faţa. Şi viaţa l-a depăşit, neaşteptat. Iar "faţa" i-a fost luată trist de întâmplarea că s-a prăpădit un mare actor. Emil Hossu. El nu este artistul care a vorbit puţin şi decent la un miting politic la Arcul de Triumf. Doar doctorul din " Toamna bobocilor", ziaristul din "Secretul lui Nemesis". "Baiatul bun şi frumos" din filmele şi piesele de teatru ale tinereţii multora.

(Comentariu de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro)