Asa s-a intamplat inclusiv in Statele Unite, unde 52 de senatori au votat impotriva extinderii ajutoarelor pentru someri, desi ne confruntam cu cel mai inalt nivel al somajului pe termen lung inregistrat din anii '30 incoace.

Multi economisti, intre care si eu, privesc acest viraj spre austeritate ca pe o mare greseala. Ea aduce aminte de momentul 1937, cand incercarea prematura a lui Franklin Delano Roosevelt de a echilibra bugetul a contribuit la prabusirea unei economii care isi revenea din nou intr-o recesiune severa. Iar in Germania, cativa cercetatori vad o similitudine cu politicile lui Heinrich Bruening, cancelar intre 1930-1932, al carui devotament fata de ortodoxia fiscala a ajuns sa puna cruce Republicii de la Weimar.

Dar in ciuda acestor avertismente, vulturii deficitului au castig de cauza in cele mai multe parti, si nicaieri mai mult decat in Germania, unde guvernul a anuntat cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli pentru a economisi 80 de miliarde de euro, chiar daca economia lucreaza mult sub capacitatea ei normala.

Care este logica economica din spatele miscarilor guvernului german? Raspunsul, pe cat imi pot da eu seama, este ca nu e niciuna. Daca-i pui pe oficialii germani sa explice de ce a fost nevoie sa impuna austeritatea unei economii in depresiune, raspunsurile lor nu au o logica. Daca le arati asta, iti vin cu argumente diferite, care nici ele nu au o logica. Sa dezbati cu vulturii deficitului din Germania aproape tinde sa semene cu o disputa cu vulturii razboiului din Irak, in 2002: ei stiu ce vor sa faca si de fiecare data cand le combati un argument, iti vin cu altul.

Cam asa decurge o conversatie tipica, bazat atat pe propria mea experienta, cat si pe cea a altor economisti americani:

Vulturul german: "Trebuie sa reducem deficitele deindata, pentru ca trebuie sa facem fata poverii fiscale aduse de o populatie care imbatraneste".

Americanul cel urat: "Dar n-are logica. Chiar daca reusiti sa economisiti 80 de miliarde de euro - ceea ce nu veti reusi, pentru ca reducerile bugetare va vor afecta economia si va vor reduce veniturile - plata dobanzilor la acea mare datorie publica pe care o aveti nu reprezinta decat o zecime de procent din PIB-ul vostru. Asa ca austeritatea pe care o urmariti va ameninta redresarea economica si nu va face nimic ca sa va imbunatateasca pozitia fiscala pe termen lung".

Vulturul german: "Nu ma pun cu aritmetica. Trebuie sa iei in calcul insa reactia pietei".

Americanul cel urat: "Dar de unde stii cum o sa reactioneze piata? Si oricum, de ce ar trebui ca piata sa fie impresionata de politici care nu au aproape niciun impact asupra pozitiei fiscale pe termen lung?".

Vulturul german: "Pur si simplu nu intelegi situatia noastra".

Ideea principala este ca in vreme ce apostolii austeritatii pozeaza in realisti care gandesc la rece, care fac ceea ce trebuie facut, ei nu-si pot sustine pozitia cu calcule, intrucat cifrele nu le sustin de fapt pozitia. Nici nu pot sustine ca pietele le cer austeritate. Din contra, guvernul german ramane capabil sa se imprumute la dobanzi aflate la minime istorice.

Asa ca motivatia reala pentru obsesia lor cu austeritatea trebuie sa se afle in alta parte.

In America, multi autointitulati vulturi ai deficitului sunt pur si simplu ipocriti: de-abia asteapta sa taie beneficiile pentru cei aflati in nevoi, dar grija lor fata de deficite dispare cand vine vorba despre scutirile de impozite pentru cei bogati. Spre exemplu, senatorul Ben Nelson, care a declarat martial ca nu ne putem permite 77 de miliarde de dolari ajutoare catre someri, a pus un umar serios la prima reducere de impozite de pe vremea lui Bush, care se ridica la frumoasa suma de 1,3 mii de miliarde de dolari.

Vulturii germani ai deficitului par ceva mai sinceri. Dar tot nu au nimic de a face cu realismul fiscal, ci cu spiritul moralizator si cu poza. Germanii tind sa creada ca deficitele sunt ceva gresit din punct de vedere moral, in vreme ce echilibrarea bugetelor este o dovada de virtute, indiferent de circumstante sau de logica economica.

"Ultimele ore au fost o demonstratie unica de forta", a declarat cancelarul Angela Merkel dupa o intrunire speciala a cabinetului care a cazut de acord asupra planului de austeritate. Iar demonstrarea fortei - sau a ceea ce e perceput ca forta - este de fapt toata miza actiunilor.

Va fi, insa, si un pret pentru aceasta fuga dupa imagine. Doar o parte a acelui pret va fi platita de Germania: austeritatea germana va inrautati criza din zona euro, facand mai dificil pentru Spania si alte economii cu probleme sa-si revina. Problemele Europei duc si ele catre un euro mai slab, care in mod pervers ajuta exporturile germane, dar care exporta si consecintele austeritatii germane in restul lumii, inclusiv in Statele Unite.

Dar politicienii germani par hotarati sa-si dovedeasca forta impunand durere si suferinta, iar politicienii din toata lumea le urmeaza exemplul

Cat de rau va fi? Se va repeta acel 1937? Nu stiu. Ceea ce stiu este ca politicile economice din toata lumea au luat o turnura foarte gresita, iar perspectivele unei recesiuni prelungite cresc cu fiecare zi care trece.