Brendan Bracken s-a născut în Kilmallock, Irlanda, fiind cel de-al doilea fiu dintr-o familie cu patru copii. Tatăl lui a murit când avea trei ani, perioadă după care familia s-a mutat în Dublin. A fost un copil răzvrătit care obişnuia să vandalizeze grădinile vecinilor şi să îşi terorizeze colegii de şcoală. Pentru a-i tempera aceste porniri, mama sa l-a trimis la un internat al unei şcoli iezuite, de la care Brendan a evadat. L-a lăsat apoi în grija unui văr preot din Australia, unde Brendan a avut o viaţă liniştită, în familii religioase catolice, predând şi citind intens.

S-a întors în Irlanda în 1919, iar în 1920 a aplicat pentru a fi luat ca elev la şcoala Sedbergh din Lancashire. I-a spus directorului şcolii că are mai puţin de 16 ani când avea de fapt 19, că părinţii lui au murit într-un incendiu în Australia şi nu i-au lăsat niciun ban pentru a-şi finaliza studiile. A reuşit să se remarce, iar după ce a încheiat studiile a lucrat din nou ca profesor. S-a mutat apoi în Londra, unde a obţinut un post de redactor în cadrul publicaţiei Empire Review. L-a cunoscut acolo pe J.L. Garvin, fost editor al cotidianului The Observer şi cel care i l-a prezentat lui Winston Churchill în vara lui 1923.

A devenit prietenul  apropiat al politicianului după alegerile din 1923, când l-a asistat în încercarea nereuşită de a fi ales membru al Parlamentului. În 1923 a fost invitat să editeze un număr al Illustrated Review. Bracken a redenumit publicaţia în English Life, reuşind astfel să câştige publicul din saloanele londoneze. Determinarea şi inteligenţa lui i-au adus un loc în conducerea publicaţiilor Eyre şi Spottiswoode, în 1926.

A fondat revista de business The Banker, iar firma pe care o conducea a preluat în 1928 The Financial News, The Investors Chronicle, The Liverpool Journal of Commerce şi jumătate din acţiunile The Economist. Deşi avea imaginea unui mogul de presă, era un acţionar modest al Financial Newspapers Proprietors Ltd, subsidiara care conducea aceste ziare. Câştiga 3.000 de lire sterline pe an ca editor al The Banker, preşedinte al The Financial News şi managing director al The Economist. Politicul şi afacerile s-au intersectat în permanenţă în viaţa lui şi a scris o serie de articole despre politicieni care aveau nevoie de apariţii în publicaţiile pe care le conducea. În 1929 a fost candidat al Partidului Conservator pentru alegerile generale, iar zece ani mai târziu, când Churchill a fost numit prim lord al amiralităţii, Bracken a devenit secretarul lui parlamentar personal.

După sfârşitul celui de al doilea război mondial, a fost ales ministru al Informaţiilor (1941-1945). Nu era foarte popular în rândul angajaţilor ministerului. În 1945, a realizat fuziunea dintre Financial News şi Financial Times, iar în 1951 a lansat History Today. S-a retras din politică în 1951, iar editorialul lui din The Financial Times a apărut săptămânal până în 1955. FT este cea mai credibilă publicaţie în ce priveşte subiectele cu tematică economică, fiind urmat de The Wall Street Journal şi de The Economist, potrivit unui clasament al  Worldwide Professional Investment Community.