Ampania împotriva evaziunii fiscale purtată de mai multe guverne, în frunte cu Washingtonul şi Berlinul, a condus la erodarea binecunoscutului secret bancar elveţian, iar mii de persoane care şi-au dosit averea în paradisuri fiscale au intrat în vizorul autorităţilor sau au ieşit voluntar la rampă în schimbul clemenţei, plătind o amendă modică şi taxele "din urmă" pentru a scăpa de consecinţele mai grave ale unor investigaţii prelungite.

După ce problema celor cu bani în conturi străine a fost într-o oarecare măsură rezolvată, în centrul atenţiei au ajuns marile companii multinaţionale, care reuşesc prin diverse artificii să-şi reducă semnificativ taxele plătite pe profiturile obţinute în afara ţării de baştină.Corporaţii precum Pepsi, Starbucks sau Intel au vânzări în întreaga lume şi ţin la imagine, încercând să se prezinte drept atente la mediul înconjurător, cu o atitudine progresivă şi responsabile din punct de vedere social.

Însă atunci când vine vorba să cedeze guvernelor partea cuvenită din profiturile pe care le generează, icoanele capitalismului mondial acţionează în mod extrem de antisocial, notează Der Spiegel într-o analiză recentă. Spre deosebire de evaziunea fiscală, evitarea taxelor prin măsuri care respectă reglementările este legală.

Apple, spre exemplu, a plătit în 2010 taxe de numai 130 milioane de dolari aferente profiturilor obţinute în afara Statelor Unite, în valoare de 13 miliarde de dolari. Microsoft stă ceva mai bine, cu taxe de 1,7 miliarde de dolari pe profituri internaţionale de 15 miliarde dolari, în timp ce Cisco a cedat numai 400 milioane de dolari din cele 8 miliarde de dolari câştigate în urmă cu doi ani în afara SUA, potrivit datelor agregate de specialişti independenţi în domeniul fiscal.

Operaţiunile utilizate de companii pentru a-şi optimiza rata de taxare au denumiri dintre cele mai variate, precum "Double Irish" sau "Dutch Sandwich", însă principiul este întotdeauna acelaşi. Într-o reţea complexă, greu de descurcat, formată din numeroase companii-mamă şi subsidiare, sucursale străine şi holdinguri, veniturile, profitul şi costurile sunt transferate înainte şi înapoi astfel încât corporaţiile par întotdeauna sărace în jurisdicţii unde ratele de taxare sunt mai ridicate, iar profiturile apar în ţări cu taxe reduse.

Acum câţiva ani, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) estima că 60% din comerţul internaţional are loc în interiorul companiilor multinaţionale. Corporaţia face afaceri cu ea însăşi, respectând cu sfinţenie litera legii, dar profitând în acelaşi timp de diferitele regimuri fiscale unde face afaceri pentru a-şi reduce la minimum "povara fiscală".

Consecinţele sunt dezastruoase pentru guvernele afectate, a căror putere financiară este compromisă de artificiile de contabilitate ale companiilor. Bugetele naţionale resimt presiunea, care se transferă asupra firmelor şi cetăţenilor care nu au posibilitatea de a ocoli taxele.Problema este însă extrem de complicată. Impune înţelegerea interacţiunilor dintre variatele regimuri fiscale de pe glob, urmărirea neobosită a fiecărui cent care alunecă de la o subsidiară la alta în interiorul corporaţiilor şi identificarea punctelor sensibile unde se poate interveni pentru închiderea unei "bucle" din lege. Practicile de acest tip au intrat în vizorul guvernelor, care caută modalităţi de a se opune.

În Statele Unite, o subcomisie din Senat investighează de câţiva ani aceste practici, încercând să îndrepte atenţia membrilor Congresului şi a opiniei publice asupra celor mai frapante cazuri, implicând cele mai cunoscute companii, în încercarea de a genera awareness şi de a aduna cât mai multă susţinere în spatele iniţiativelor de combatere a acestor metode neplăcute de a face business. Subcomisia, condusă de senatorul Carl Levin, membru al Partidului Democrat, a prezentat în luna septembrie un document care denunţă răspândirea largă a practicilor de evitare a taxelor în rândul multinaţionalelor americane