Euforia declansata pe strazile din Washington de anuntul Casei Albe ca Osama ben Laden a fost gasit si lichidat la 1 mai de un comando american a fost dublata de o crestere cu 11% a lui Barack Obama in sondajele de popularitate. Desi americanii spun ca razbunarea e un preparat care se serveste rece, reactia la eveniment n-are cum sa faca abstractie de marile probleme economice si militare puse in miscare dupa 11 septembrie 2001.

In primul rand, Statele Unite au ajuns atat de aproape de falimentul bugetar si ca urmare a atacurilor Al-Qaida din 2001: temandu-se de intrarea intr-o recesiune determinata de panica, dar si din nevoia de imprumuturi ieftine pentru cheltuielile statului, Rezerva Federala condusa de Alan Greenspan a coborat dobanda de politica monetara la minime istorice si a uitat-o acolo suficient de mult incat sa permita infestarea economiei cu credite-gunoi. Apoi razboiul impotriva terorismului lansat in 2001 de administratia George W. Bush a scos din bugetul de stat pana acum multe mii de miliarde de dolari: laureatul Nobel pentru economie Joseph Stiglitz a estimat ca doar costul conflictului din Irak (2003-2010) s-ar ridica la 3.000 de miliarde de dolari, iar altii sustin ca si cel din Afganistan, inca in desfasurare, a ajuns pana acum o nota de plata cam la jumatate.

De la aceste calcule pornind, unii analisti au aratat ca succesul lui Osama ben Laden nu ar trebui cuantificat in numarul de atentate teroriste reusite, ci in pierderile financiare pe care le-a produs bugetului american atat direct, cat si indirect, prin resursele financiare si umane pe care le-a deturnat spre operatiunile militare. Defunctul lider terorist nu a facut un secret din credinta sa ca prabusirea URSS s-a datorat si indelungatului conflict din Afganistan, costisitor atat sub raport financiar, cat si in ce priveste resursele politice si militare blocate intr-o zona arida din care sovieticii s-au retras in cele din urma infranti. O lege nescrisa a darwinismului geopolitic spune ca o superputere, asa cum era si URSS la vremea invadarii Afganistanului in 1979 si cum erau SUA in 2001, nu se poate recunoaste infranta decat eventual de o alta superputere, insa Afganistanul nu a fost considerat nici la Moscova si nici la Washington un inamic capabil de rezistenta ani de zile, iar aceasta subestimare a fost confirmata in ambele cazuri de durata conflictului.

La zece ani dupa inceperea interventiei, incercarea jihadistilor de a atrage lumea arab-musulmana intr-un conflict de proportii cu Occidentul si de a se situa in fruntea revoltelor din Orientul Mijlociu a esuat. Studiile institutului american Pew Research Centre au aratat ca nivelul de incredere in Al-Qaida a scazut pana la sub 20% in statele arabe, de la 50% si chiar mai mult dupa atentatele din 2001. Pe de alta parte, nici Statele Unite nu stau mai bine: in ciuda cresterii popularitatii Americii in lumea intreaga dupa alegerea lui Barack Obama, in zona islamica tendinta este taman invers, chiar in cazul aliatilor traditionali - Turcia si Egiptul - doar 17% din populatie afisand o atitudine favorabila, fata de cel putin dublu in urma cu zece ani. Ambii combatanti au esuat in atingerea asteptarilor pe care lumea araba le avea de la ei: califatul islamic visat de Osama in urma cu un deceniu este la fel ca si atunci o himera, iar abordarea militara dura aleasa de catre americani, in ciuda discursului despre valorile democratice, a avut exact inversul efectului scontat. America a castigat teren - inclusiv in lumea arab-musulmana - prin "soft power", prin evidenta superioritate a modelului sau de organizare si de actiune si a pierdut masiv prin "hard power".

Problemele Statelor Unite cu interventia din Afganistan, si prin asta cu lumea arab-musulmana, nu vor disparea odata cu eliminarea lui Osama ben Laden; secretarul de stat Hillary Clinton s-a grabit sa le transmita talibanilor chiar a doua zi sa nu se astepte ca militarii americani sa inceapa sa-si faca bagajele spre casa. Exista un termen 2014 cand expira conventia dintre americani si guvernul de la Kabul cu privire la amplasarea de baze militare SUA pe teritoriul afgan, termen pe care si diplomatia franceza s-a grabit sa-l vanture ca posibila data a retragerii, acum ca Osama a fost lichidat. Dar oficialii americani au inceput deja negocierile cu administratia lui Hamid Karzai privind o posibila prelungire sau chiar permanentizare a prezentei militare a SUA; in saptamanile dinaintea raidului de la 1 mai, oficialii de la Kabul s-au grabit sa tempereze o dezbatere inflamata cu privire la acest subiect anuntand ca presedintele Karzai nu este de acord cu amplasarea de baze permanente. Acesta nu poate fi semn bun pentru americani care, cum s-a vazut cu prilejul operatiunii "Geronimo" care l-a vizat pe Osama, se pot baza doar pe propriile puteri in astfel de chestiuni sensibile.