Carlos Slim Helu era evident nervos. Invitase cateva zeci de corespondenti ai presei straine la un pranz, toamna trecuta, si dupa multe intre­bari despre tendintele in afaceri, un jurnalist l-a intrebat cum se simte sa aiba atat de multi bani intr-o tara in care multi oameni abia reusesc sa supravietuiasca. Slim l-a intrerupt pe cel care ii vorbea si si-a aparat modul in care gestiona vastul sau imperiu de business. Tonul lui taios a dat de inteles ca nu incuraja si alte intrebari pe aceeasi tema.

 

Slim, cel mai bogat om din Mexic si de curand un actionar important si creditor al The New York Times, are o relatie complexa cu mass-media. El investeste bani intr-o gama larga de companii de televiziune si ziare si spune ca vede un viitor stralucit pentru acele companii de media care se adapteaza la cererea pietei. Dar cand presa se concentreaza asupra lui, cateodata da impresia ca vrea sa fie lasat in pace sa faca si mai multi bani in liniste.

 

Avid cititor de ziare, facand parte din ceea ce el numeste “generatia tiparului”, Slim spune ca nu vede trecerea la informa­tia digitala - care a afectat puternic multe companii de presa - ca pe o sentinta de condamnare la moarte a ziarelor pe hartie. Totusi da ca exemplu companiile de transport de la inceputul secolului XX, aflate in fata optiunii pentru motorizare. Cele care au decis sa ramana la cai nu au supravietuit.

 

Avand pe mana companii de telecomunicatii, comert si constructii, Slim are o perspectiva generoasa asupra peisajului media din tara lui. Recunoscut ca foarte irascibil, n-are insa nevoie sa ia telefonul si sa-i mustruluiasca pe cei ce publica ceva care nu-i convine: vastele lui resurse ii aduc adesea automat un trata­ment mai putin critic din partea presei. Slim a refuzat, prin intermediul purtatorului sau de cuvant (in acelasi timp si ginere) Arturo Elias, sa fie intervievat pentru acest articol.

 

Raymundo Riva Palacio, un jurnalist cu state vechi din Ciudad de Mexico, spune ca in 2006, dupa ce a scris un articol in ziarul El Universal in care il critica pe Slim pentru ambitiile sale monopoliste, un consilier al omului de afaceri a amenintat ca va retrage reclamele companiilor sale din paginile ziarului.

 

Cu asa ceva nu e de glumit. Afacerile lui Slim sunt atat de intinse, incat controleaza o felie importanta din piata nationala de publicitate. Eduardo García, un jurnalist mexican care are un site financiar in limba spaniola - sentidocomun.com.mx - si care a urmarit parcursul lui Slim, ii estima acestuia averea la circa 44 de miliarde de dolari (34 de miliarde de euro) la sfarsitul anului trecut.

 

“Am privit situatia ca pe o miscare normala pentru relatia dintre media si puternicii din Mexic”, spune Riva Palacio, adaugand ca incidentul a fost rezolvat in liniste. “Asa merg lucrurile pe aici.”

 

Elias, purtatorul de cuvant al lui Slim, spune ca nicio reclama nu a fost retrasa si ca Slim nu-si foloseste puterea economica in acest fel. “Da, suntem un important client de publicitate, dar asta nu ne da dreptul sa ne amestecam si in continutul editorial”, spune Elias. Slim si-a construit averea cumparand companii in dificultate si rentabilizandu-le, dar a ajuns in topul miliardarilor lumii dupa ce a cumparat de la guvern, in 1990, monopolul de telefonie din Mexic, Teléfonos de México, cunoscut ca Telmex. Criticii lui spun ca relatiile lui la nivel politic inalt l-au ajutat de fapt sa castige compania, dar el replica spunand ca oferta lui castigatoare de 1,76 miliarde de dolari a fost peste pretul pietei.

 

Azi, desi piata de telefonie din Mexic este aparent deschisa la competitie, tarifele practicate sunt printre cele mai mari din lume. Telmex controleaza peste 90% din piata locala de telefonie fixa si peste 70% din cea de telefonie mobila. Competitorii spun ca Telmex le ridica obstacole repetate, iar autoritatile de reglementare nu sunt dispuse sa ia masuri.

 

Cat despre media, familia Slim a investit intr-o varietate de retele de televiziune si a cumparat anul trecut o participatie de 1% in cotidianul The Independent din Marea Britanie. “Amploarea pe care au capatat-o afacerile lui este fabuloasa”, spune García. “Asa reuseste sa amuteasca orice posibila critica la adresa lui.”

 

Poate ca reuseste sa amuteasca unele critici, dar nu chiar pe toate. Denise Dresser, politolog mexican, sugereaza cu regularitate in articolele sale de ziar ca tratamentul favorabil din partea guvernului, mai degraba decat talentele in afaceri, l-au facut bogat pe Slim. “Sa ramana in istorie ca un monopolist malefic care i-a stors pe consumatorii mexicani nu e imaginea de sine care-i convine cel mai mult, dar e cea adevarata”, spune ea.