La jumatatea lui septembrie, pe cand Wall Street-ul se destrama si institutii financiare venerabile erau ingenuncheate, atmosfera in birourile din Manhattan ale firmei de avocatura Wachtell, Lipton, Rosen & Katz era de sarbatoare.

 

Dupa un weekend de acorduri fulgeratoare si intalniri de urgenta la Rezerva Federala din New York, directorul executiv John A. Thain si echipa lui de la Merrill Lynch si-au vandut firma de brokeraj cu probleme catre Bank of America, evitand astfel prapastia financiara in care tocmai cazuse Lehman Brothers. Dar inainte sa pecetluiasca tranzactia, avocatii de la Wachtell - cei ce au reprezentat Bank of America - le-au spus celor de la Merrill Lynch ca vor sa stie care va fi dimensiunea bonusurilor pe care Thain si colegii lui le vor incasa la sfarsitul anului. S-a rupt o foaie dintr-o agenda si cineva din echipa Merrill a scris sume de cate opt cifre pentru cei cinci directori de top ai companiei, din care 40 de milioane de dolari doar pentru Thain.

 

Desi Merrill Lynch sangerase financiar tot anul - si urma s-o mai faca - bonusurile nu erau legate de performante, dupa cum sefii Merrill aveau sa le explice mai tarziu colegilor. Mai degraba erau un fel de comisioane pentru perfectarea tranzactiei, similare cu cele primite de bancherii de investitii pentru cate o lovitura financiara. Thain in special simtea ca ar fi meritat un pachet gras pentru stradaniile din timpul negocierilor, dupa cum sustin cinci indivizi care cunosc situatia in detaliu si care si-au declinat identitatea din cauza relatiilor personale si de afaceri cu cei implicati.

 

Cateva saptamani mai tarziu, directorul de resurse umane de la Merrill l-a vizitat pe John D. Finnegan, seful comitetului de compensatii din consiliul de conducere al Merrill, si i-a spus de bonusuri, dupa cum spun patru persoane care au fost informate despre discutie. “E o tampenie”, a raspuns Finnegan, directorul executiv al Chubb Group of Insurance Companies. El a considerat ca a cere bonusuri grase insemna atat lacomie, cat si insensibilitate, in special pentru ca Wall Street-ul era intr-o situatie atat de proasta incat devenise foarte probabil ca banii contribuabililor sa fie necesari pentru a-i asigura supravietuirea.

 

A inceput astfel o dezbatere interna cu privire la bonusul lui Thain; o persoana din apropierea acestuia a spus ca un bonus de 40 de milioane de dolari “nu a fost niciodata subiectul unei discutii serioase”. Chiar si asa, altii de la Merrill au fost iritati de negocierile lui pentru un bonus, ceea ce a contribuit la sfaramarea imaginii construite cu grija a lui John Thain. Episodul a scos la iveala orgoliul nemasurat si sentimentul celor de pe Wall Street ca totul li se cuvine, anticipand multiplele probleme care aveau sa ameninte in cele din urma fuziunea dintre cei doi giganti financiari subminati de criza.

 

Calificata drept calea de urmat pentru un Wall Street in deriva, fuziunea a oferit Merrill Lynch sansa sa-si revina, dupa pierderi de miliarde de dolari de pe urma sectorului ipotecar, si a dat celor de la Bank of America acces la notorietatea brandului Merrill si la extinsa retea de brokeri a acestui grup financiar, cunoscuti si sub numele de “turma furtunoasa”.

 

Dar fuziunea, in care Bank of America s-a angajat sa plateasca circa 50 de miliarde de dolari in actiuni pentru Merrill, a ajuns repede impovaratoare. La inceput, cele doua companii luate impreuna erau evaluate la bursa la circa 176 de miliarde de dolari. Azi, cuplul are o capitalizare de piata de doar 39 de miliarde de dolari.

 

Interviuri cu circa 30 de actuali si fosti executivi si angajati de la Merrill si Bank of America arata cat de gresita a fost aceasta fuziune. Toti au cerut sa nu le fie dezvaluita identitatea, pentru ca fie nu aveau permisiunea bancilor ca sa comenteze, fie semnasera angajamente de confidentialitate cu fostii lor angajatori.

 

De o parte a baricadei este Thain, care a fost privit drept cineva care a promis Merrill cu mult mai mult decat a oferit de fapt. Desi el a sustinut in repetate randuri ca a contribuit la vindecarea ranilor financiare si la revigorarea moralului in companie, a ajuns de fapt sa se izoleze de cei mai multi dintre directorii de top de aici si nu a reusit sa protejeze firma de o pierdere-soc de 15,3 miliarde de dolari in ultimul trimestru al anului trecut, potrivit catorva actuali si fosti oficiali de rang inalt din interior.

Aflati in continuare cat a cerut Bank of America ajutor financiar guvernului american.