La prima vedere nu ti-e clar ce il face pe Vasili V. Humeniuk candidat pentru presedintia Ucrainei. Fost vames in orasul Ivano-Frankivsk din vestul Ucrainei, Vasili nu e tributar vreunei ideologii, are o platforma politica foarte vaga si n-are de gand sa faca vreun turneu electoral, pentru ca "astfel de calatorii costa foarte mult si oamenii sunt satui de ele".

De fapt, Vasili s-ar fi pierdut in noianul de candidati pentru cursa din aceasta iarna, daca in octombrie nu si-ar fi schimbat oficial numele in "Protivsih" - "impotriva tuturor", in limba ucraineana. Desi putini il considera pe Protivsih un candidat serios, el reflecta starea de dezamagire care a cuprins electoratul si care va putea influenta decisiv alegerile legislative din ianuarie.

De ani de zile, votul in Ucraina a fost aproape egal distribuit intre estul industrializat, vorbitor de limba rusa, al carui electorat este favorabil indeobste unor legaturi mai stranse cu Moscova, si vesticii care inclina spre un traseu european al tarii. Actuala echipa de 18 candidati este drumul aproape sigur spre un al doilea tur de scrutin ce va fi decis intre aceste doua categorii de electorat, reprezentate de fostul premier Viktor Ianukovici, din est, si actualul premier Iulia Timosenko.

Dar in vreme ce votantii lui Ianukovici au miza recastigarii Kievului, in vest - bastina revolutiei portocalii - s-a instalat o dezamagire crunta. "Toata lumea e dezamagita de politicieni", spune Vladimir Zuenko, 44 de ani, un agent de paza care nu si-a mai primit salariul de trei luni. "Au facut revolutia aia, dar n-au rezolvat nimic. Eram saraci si atunci, suntem saraci si acum. Singurul motiv ca sa votezi este ca daca noi n-o facem, o va face altcineva pentru noi".

Cu cinci ani in urma, euforia cuprinsese strazile orasului Lvov, primul din Ucraina care l-a declarat pe Viktor Iuscenko presedinte, in zorii revolutiei portocalii. Asa ca multi oameni s-au suit in autobuze si au plecat spre Kiev ca sa sustina coalitia pro-occidental, lasand strazile pe jumatate goale; cei care au ramas acasa purtau portocaliu in semn de solidaritate. Viktoria Gnip, 35 de ani, zice ca era atat de entuziasmata, incat a jurat pe loc acolo sa-si numeasca viitorul copil Viktor sau Iulia, dupa eroii acelor zile. Chiar si aducerea aminte a acelei efuziuni pare dureroasa in Lvov zilele acestea. "Oamenii aveau multe sperante atunci", isi aminteste Daria Lobacevskaia, 63 de ani. "A durat un an, poate doi. Cum au aparut, asa au si disparut".

Pentru ca aceasta stare de spirit s-a extins, numarul ucrainenilor care spun in sondaje ca nu vor vota "pentru niciunul dintre cei mentionati" - una dintre optiunile din chestionar - s-a dublat, de la 4% in 2004 la circa 8% acum, spune Alexei Antipovici, de la institutul de sondaje Rating, care opereaza in Kiev si in Lvov.