Românii din străinătate au trimis acasă, în primele opt luni din 2020, 2,3 mld. euro, în vreme ce investiţiile străine directe au fost de 1,4 mld. euro, dacă adău­găm credi­tele in­tra­grup, şi de 994 mil. eu­ro, dacă soco­tim doar partici­pa­ţiile la ca­pital (in­clu­siv pro­fitul re­investit).

Prin urmare, ro­mâ­nii care lucrează în străi­nă­tate, huliţi în ul­ti­mele luni pentru că „au adus co­vi­dul în ţară“, detestaţi pen­tru că nu-şi plătesc taxele aici, dar „votează cu Iohannis“, ri­dicu­li­zaţi pentru că se vând ca „sclavi“ pe mo­şiile de sparanghel ale altora au rămas, în ciu­da pandemiei, cei mai mari investitori „străini“ în România. Şi graţie banilor lor, cursul leu/euro s-a depreciat ne­sem­ni­ficativ, cu doar 2% de la începutul anu­lui până la final de octombrie, iar defi­citul de cont curent rămâne finanţabil.

În ultimii zece ani, românii din stră­inătate au trimis acasă 37,3 mld. euro, faţă de 34,5 mld. eu­ro, cât au în­semnat sol­dul inves­tiţiilor stră­ine, potrivit da­telor BNR, prelu­crate de ZF.

De asemenea, de la aderarea Ro­mâ­niei la UE, la 1 ia­nuarie 2007, ro­mâ­nii care au avut li­bertatea de a că­lă­tori şi de a lucra în afara ţării au trimis acasă (până în au­gust curent) 56,8 mld.

euro. Sumele nete pri­mite de România de la UE (sume pri­mite minus contribuţia României la bu­getul comunitar) au fost, în aceeaşi perioadă de timp, de  39,6 mld. euro.