Intr-un interviu pentru Le Monde, Stiglitz spera ca viabilitatea monedei euro nu va fi afectata de actuala criza, intrucat membrii zonei euro au posibilitatea de a evita aceasta, insa admite ca s-ar putea ajunge la incapacitate de plata din partea unui stat sau a mai multora, in conditiile in care constrangerile impuse de Bruxelles si de FMI tarilor cu probleme ar deveni insuportabile.

"Somajul in randul tinerilor din Grecia se apropie de 30%, iar in Spania depaseste 44%. Imaginati-va tulburarile sociale la care s-ar ajunge daca s-ar ajunge la 50% sau 60%", comenteaza Stiglitz, cu concluzia ca este posibil ca Grecia, Spania sau Portugalia sa doreasca la un moment dat sa iasa din zona euro si sa revina la monedele nationale, asa cum a procedat Argentina dupa criza din 2001, cand a renuntat la cursul fix de schimb legat de dolar si a revenit la peso. "Pe atunci se credea ca Argentina nu va rupe legatura cu dolarul, ca vor fi costuri prea importante. Au faut-o totusi, au devalorizat, si a urmat haosul, asa cum era previzibil. Dar in cele din urma ei au avut de castigat: economia Argentinei creste cu 8,5% pe an."

Din acest punct de vedere, Stiglitz crede ca masurile de austeritate fiscala impuse de Bruxelles si de FMI, care nu fac decat sa adanceasca somajul si recesiunea, "indreapta spre dezastru" Uniunea Europeana, pentru ca tarile membre, lipsite de politica monetara proprie, respectiv de posibilitatea de a folosi cursul de schimb si dobanzile in folosul economiilor lor, nu au nici suportul unei politici comune de solidaritate, care sa le ajute sa se adapteze la conjunctura actuala si sa le asigure posibilitati de crestere si de aparare fata de miscarea pietelor.

"Bruxellesul n-a facut prea multe pentru reglementarea pietelor financiare, considerand ca ele sunt atotputernice", spune economistul. In Germania, care mult timp a rezistat presiunilor Frantei de a ajuta Grecia, "multi se bazeaza in totalitate pe piete, iar in logica lor, tarile care au probleme sunt singurele responsabile si deci trebuie sa fie lasate de izbeliste". Or, sustine Stiglitz, fundamentele arata ca situatia nu e de fapt asa de grava: deficitul structural al Greciei este de mai putin de 4% din PIB - "desigur, guvernul precedent, ajutat de Goldman Sachs, are partea lui de raspundere, insa criza mondiala a provocat ceea ce i se intampla acum Greciei" - iar Spania a avut chiar excedent bugetar inainte de criza, deci nu poate fi acuzata de indisciplina fiscala. In cazul Spaniei, insesi conditiile de dobanda oferite de moneda euro au facilitat bula activelor imobiliare, chiar daca si guvernul de la Madrid are raspunderea lui pentru ca n-a luat masuri de stopare a acesteia.

Joseph Stiglitz sustine ca UE, in schimb, ar trebui sa dea dovada de empatie si de coeziune. "Ar putea, de pilda, sa creeze un fond de solidaritate pentru stabilitate, asa cum a facut in cazul tarilor nou-intrate in Uniune, fond care sa fie alimentat in vremuri de bunastare economica si sa serveasca la sustinerea tarilor membre atunci cand apar probleme." Exemplul lui e cel al SUA, unde "atunci cand un stat e in dificultate, toate celelalte se considera vizate - cu totii suntem in aceeasi barca". Inainte de toate, conchide economistul, "lipsa de solidaritate e ceea ce ameninta viabilitatea proiectului european".