„Am început în această industrie când eram tânăr, aveam 32 de ani şi un background deja format în alt sector”, povesteşte Jesper Nielsen, omul care stă în spatele transformării uneia dintre cele mai mari companii din domeniul bijuteriilor, Pandora. Anul trecut, aceasta a generat vânzări de 2,95 de miliarde de euro. Compania şi-a câştigat popularitate şi pe piaţa locală, unde în 2016, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, a înregistrat o cifră de afaceri de 74,4 milioane de lei.

Jesper Nielsen a obţinut în 2005 drepturile exclusive de vânzare a bijuteriilor Pandora, până la acel moment o companie de mici dimensiuni, şi a reuşit să ajungă în doar patru ani la venituri de 100 de milioane de euro. „Am fost fascinat de procesul de business care înconjoară bijuteriile, este ceea ce numim o industrie lentă, dar şi una care are un public extrem de mare – femeile din lumea întreagă. Nu există femeie care o să spună, vreodată, «am destule bijuterii»”, descrie Nielsen piaţa pe care activează. El are deja 16 ani în industrie şi nu se vede făcând altceva.

Nielsen spune că povestea lui se aseamănă cu visul american: s-a urcat în maşină, a condus din Danemarca în Germania şi a început să bată la toate uşile, încercând să vândă bijuterii: „Am creat businessul de la zero, eu am fost primul angajat“.

Recunoaşte că nu se pricepea atât de bine la bijuterii, dar norocul a făcut să aibă în jurul său doamne care să îl înveţe cum trebuie să arate produsele. De altfel, mărturiseşte că şi acum cunoştinţele sale legate

de bijuterii sunt limitate, el ocupându-se în principal de partea de business. „Eu nu am creat bijuterii, dar am avut grijă ca bijuteriile să ajungă la femei din lumea întreagă”, îşi descrie el, metaforic, activitatea.

În ceea ce priveşte exitul din Pandora, spune că acesta a venit ca urmare a expansiunii rapide: „Vine un moment în viaţa fiecărui antreprenor când businessul devine prea serios. Ne place să facem business, dar vrem să ne şi distrăm ocupându-ne de business. Pandora crescuse atât de mult, încât ajunsesem să petrec zile întregi în şedinţe, ceva ce nu îmi doream. Prefer să călătoresc, să am întâlniri cu angajaţii, să îi motivez; cumva, am lăsat Pandora să ajungă prea mare.” Având în vedere de succesul de care se bucura Pandora la nivel global, găsirea unui investitor care să preia compania nu a ridicat probleme. Pandora s-a listat pe bursă în 2011, iar Jesper Nielsen a renunţat la funcţia de CEO un an mai târziu, pentru ca în 2015 să vândă şi ultimul pachet de acţiuni deţinut.

Atunci când părăseşti o afacere de asemenea dimensiuni, explică Nielsen, există clauze neconcurenţiale pe care trebuie să le respecţi. La momentul expirării respectivei clauze, el a pornit un nou business în Statele Unite, tot în domeniul bijuteriilor, pe care l-a vândut după alţi trei ani unui grup de investitori privaţi danezi.

Danezul spune că personajul care îl inspiră este Amancio Ortega, fondatorul Inditex, pentru că acesta a găsit reţeta prin care să schimbe lumea. „Nu avem o companie ca Zara în industria noastră, aşa că am luat-o încă o dată de la capăt.“

Noul business despre care vorbeşte el este Amazing Jewelry, pornit în urmă cu doi ani şi care a ajuns recent şi în România. „Am început în iunie 2016, la Copenhaga, iar magazinul acela există şi în ziua de azi. Am început apoi să extindem businessul în mai multe ţări, şi asta am făcut în ultimele 18 luni, ajungând să fim prezenţi pe 15 pieţe.” În următorul an, produsele Amazing Jewelry vor fi disponibile clienţilor din peste 50 de pieţe din lumea întreagă, inclusiv China, Statele Unite şi majoritatea ţărilor din Europa.

Investiţia iniţială într-un magazin se ridică la aproximativ 100.000 de euro, incluzând aici stocul de marfă, amenajarea şi chiria. În comparaţie, costurile necesare deschiderii unui magazin de prezentare Pandora se ridicau la 300.000 de euro, explică danezul. „Am modificat multe lucruri, am scăzut preţul produselor, am făcut tot ce se putea ca să menţinem costurile la un nivel scăzut.“ Doar în luna iunie compania a inaugurat 18 magazine noi de prezentare; în următoarele 12 luni, planul de afaceri prevede deschiderea a 112 noi unităţi.

„Repet, ne inspirăm destul de mult de la ceea ce a făcut Inditex cu Zara: vrem să vindem produse multe şi la un preţ corect, nu suntem ieftini pentru că bijuteriile nu au fost niciodată ieftine, dar încercăm să livrăm produse de calitate în locaţii premium la un preţ avantajos. Acesta e modelul de business”, remarcă el.

Dincolo de preţ, Nielsen explică faptul că designul magazinelor e unul modern, diferit de cele tradiţionale care „tind să arate ca nişte muzee“. „În ceea ce priveşte realizarea efectivă a bijuteriilor, nu avem doar designeri, ci oameni care observă trendurile. Am o echipă de fete care studiază în permanenţă ce e la modă, spre exemplu dacă se poartă sau nu perle, astfel încât să avem tot timpul în magazin produse pentru toate gusturile“, explică el.

Toate bijuteriile sunt produse în Asia, principala fabrică aflându-se în Thailanda, iar modelele sunt realizate de peste 1.000 de designeri.

„2017 a fost un an foarte bun, profitul fiind de 7,4 milioane de franci elveţieni (compania este înregistrată în Elveţia - n.red.). Am derulat multe afaceri în Danemarca şi am fost mulţumiţi, dar sistemul de taxare e foarte complicat, în vreme ce elveţienii sunt mult mai deschişi din acest punct de vedere. Modul în care generăm bani e unul simplu: din drepturile de folosire a mărcii şi din licenţe. Practic, noi vindem drepturile de a distribui brandul în jurul lumii, iar asta e ceva foarte profitabil”, descrie el modelul de business.

Poziţionare, poziţionare, poziţionare. Şi apoi oameni

Aşa descrie Jesper Nielsen esenţa unei afaceri în domeniul bijuteriilor, fie că e vorba de Amazing Jewelry sau de primul său business, Pandora. „În Bucureşti nu mai poţi deschide un magazin în afara mallurilor, dar în alte oraşe modelul poate fi aplicat. Depinde foarte mult de piaţă, în Italia spre exemplu ne pregătim să deschidem un magazin stradal (magazinul a fost între timp inaugurat - n.red.).“ El vorbeşte apoi de oameni, amintind un principiu valabil în cazul oricărui business: „Dacă ai grijă de oamenii tăi, atunci afacerea va avea succes“.

În ceea ce priveşte România, compania e prezentă cu două magazine în Bucureşti şi unul în Timişoara; în septembrie va fi inaugurat şi magazinul din Cluj, urmând apoi celelalte oraşe mari - Iaşi, Braşov şi Constanţa. „Suntem extrem de selectivi atunci când vine vorba de locul unde vom deschide un nou magazin. Cel de aici, din Promenada, e poziţionat perfect", spune danezul arătând spre magazinul de-abia inaugurat. „Trebuie să aştepţi, să fii răbdător, dar şi să ai puţin noroc în astfel de situaţii. De fapt, jumătate din businessul nostru e aşteptarea unui loc potrivit pentru magazin.“

În momentul de faţă, cele mai profitabile magazine sunt cele din Germania, dar fondatorul Amazing Jewelry se aşteaptă ca acest lucru să se schimbe după lansarea în America de Nord şi China. Pentru a sprijini această afirmaţie, el notează că va deschide în China în jur de 200 de magazine. „Pentru Statele Unite nu avem încă un număr, pentru că e o piaţă care funcţionează în sistem de francize, dar am un sentiment bun şi în legătură cu evoluţia de acolo.“

Atunci când partenerii deschid un nou magazin, implicarea sa e minimă; ei îl sună, comandă produsele şi îl anunţă în ce zi va fi deschis magazinul.

Cât de multe se poate extinde compania? Calculul lui Jesper Nielsen e unul cât se poate de simplu: există 7.700 de malluri în lume, prin urmare pot exista 7.700 de magazine. „Eu sunt un om al numerelor, calculez câte spaţii există şi asta îmi spune câte magazine Amazing Jewelry pot fi. Multe dintre magazine vor eşua, dar multe altele vor avea succes, iar noi îi aşteptăm întotdeauna pe cei care reuşesc.“

Danezul spune că nu se gândeşte niciodată la exit atunci când porneşte o afacere, pentru că nu ştie ce îi va aduce ziua de mâine. „Nu mă gândesc la asta, muncesc ca un nebun şi aştept să văd ce se întâmplă. Urmezi energia, urmezi firea naturală – de-asta am şi gândit un model de business care să nu necesite o companie mare. O să am distribuitori şi francizaţi în lumea întreagă, dar compania în sine nu ar trebui să aibă mai mult de 10 angajaţi. Pentru mine, ăsta e un lucru bun, pentru că nu vreau să conduc mii de oameni.“