ACI România, asociaţia dealerilor din România, respinge ferm acuzaţiile făcute „fără niciun temei” de senatorul Daniel Zamfir în legătură cu stabilirea ratelor de dobândă şi a indicatorilor ROBOR de pe piaţa monetară din România, potrivit unui comunicat al Asociaţiei.

„Dl. senator Zamfir a prezentat, cu privire la funcţionarea pieţelor financiare interbancare (monetară şi valutară), o înşiruire de acuzaţii nefondate, fără argumente reale, sau bazate pe confuzii fundamentale în ceea ce priveşte mecanismele de piaţă”, se arată în reacţia ACI România – Asociaţia Pieţelor Financiare.

Senatorul ALDE Daniel Zamfir acuză băncilă că manipuleză ROBOR-ul, indicatorul de referinţă cel mai folosit în contractele de credit, şi că BNR ştie de acest lucru şi nu face nimic.

„Vor fi audieri începând din 29 ianuarie în care vor fi invitaţi Mugur Isărescu să prezinte explicaţii şi preşedintele Consiliului Concurenţei şi toţi autorii implicaţi. Am decis să fac publice aceste informaţii înainte de audiere pentru că eu consider de interes public deosebit. Vreau să cer BNR ca de mâine să oprească acest mecanism artificial de calculare a ROBOR care umflă ratele românilor. ROBOR este o înţelegere între băncile comerciale, nu e nicidecum rezultatul unei pieţe libere, este o înţelegere pentru a acoperi pierderile care sunt puse pe spinarea celor care au astăzi credite în lei“, a declarat, conform Mediafax, Daniel Zamfir, care este şi preşedintele Comisiei economice a Senatului, într-o conferinţă de presă susţinută duminică la sediul ALDE din Capitală.

Ca răspuns, ACI România „cere cu fermitate ca orice discuţie legată de piaţa interbancară să se bazeze pe informaţii exacte, să ţină cont de respectarea principiilor pieţei libere, iar orice eventuală acuzaţie să fie probată. Subminarea fundamentelor pieţelor funcţionale nu face decât să îngreuneze găsirea echilibrelor pe pieţele valutare şi bancare cu efecte nefaste asupra economiei româneşti. ACI România - Asociaţia Pieţelor Financiare stă la dispoziţie pentru orice clarificare în privinţa funcţionării pieţei şi regretă faptul că în discursul public dl. senator Zamfir a prezentat complet eronat modul de funcţionare al pieţei financiare interbancare”, potrivit comunicatului de presă.

Vezi mai jos explicaţiile ACI România:

Asemenea acuzaţii de „înţelegeri” între bănci neagă în esenţă principiile de funcţionare ale oricărei pieţe concurenţiale. Pieţele financiare din România sunt concurenţiale, funcţionale şi validează echilibrele macroeconomice principale ale ţării. Piaţa monetară şi piaţa valutară sunt fundamentale pentru funcţionarea economiei de piaţă, aşa cum este stipulat acest principiu în Constituţia României (Art. 135). Ele s-au format în timp, începând cu mijlocul anilor 90, după eforturi susţinute, şi au contribuit la acordarea calificativului de economie de piaţa funcţională pentru Romania, o precondiţie obligatorie pentru aderarea la Uniunea Europeană. Toate aceste realităţi sunt neglijate de dl. senator care consideră că rolul acestei pieţe este doar de a asigura o referinţă pentru creditele populaţiei. Piaţa monetară, ca şi indicii de referinţă, au fost stabiliţi din 1995, pe când referinţa la creditele bancare pentru consumatori - care este un scop secundar şi neobligatoriu al acesteia - a fost stabilită ulterior prin OUG 50/2010 (când ROBOR la 3 luni era de peste 6 procente). Dacă dl. senator consideră că ROBOR de 3% este împovărător pentru creditele populaţiei poate propune o alta referinţă, dar nu distrugerea unei pieţe atât de importante pentru economia ţării.

• Pieţele valutare şi monetare din România sunt nu numai funcţionale dar şi recunoscute internaţional, având standarde înalte de funcţionare. Cursul şi ratele de dobândă interbancară sunt expresia unor pieţe eficiente şi utile pentru identificarea echilibrelor de piaţă, iar cotaţiile pe piaţă sunt ferme. Dobânzile de referinţă ROBOR sunt calculate de către o platformă independentă (Thomson Reuters (Refinitiv), după mecanisme practicate şi pe plan internaţional) pe baza cotaţiilor afişate de către băncile comerciale cele mai relevante din piaţa monetară, nominalizate după criterii clare (dimensiune bilanţ, volum şi număr de operaţiuni). Rolul BNR este acela de a monitoriza respectarea cerinţelor şi regulilor de funcţionare ale acestei referinţe. În consecinţă, propunerea de a schimba mecanismul de stabilire a dobânzilor de referinţă ROBOR nu are nicio justificare.

• Orice piaţă (valutară, monetară) se bazează pe înţelegeri în sensul de stabilire a parametrilor tranzacţiilor încheiate între participanţii la piaţă. Folosirea unei conotaţii rău-voitoare de către dl senator pentru noţiune de “înţelegere” înseamnă a nega elementele de bază de funcţionare ale oricărei pieţe. Negocierea şi finalizarea oricărei tranzacţii în orice piaţă, şi stabilirea preţului - rata de dobândă sau cursul de schimb, în cazul nostru - înseamnă o înţelegere explicită între vânzător şi cumpărător. Ceea ce este condamnabil, şi se penalizează de către instituţiile statului (Consiliul Concurenţei sau BNR) sunt eventuale înţelegeri de tip cartelar care ridică preţul la vânzători, înţelegeri imposibil de realizat când participanţii la piaţă sunt şi vânzători şi cumpărători în acelaşi timp (cotează atât preţ de cumpărare cât şi de vânzare), având în vedere şi existenţa controalelor interne stricte din fiecare banca. Pe piaţa interbancară băncile sunt şi cumpărători şi vânzători, ceea ce accentuează gradul de concurenţă din piaţă şi face practic imposibilă cartelarea.

• Nu există un singur ROBOR, ci opt cotaţii ROBOR, pentru scadenţe - de la o zi la un an – foarte diferite în ceea ce priveşte elementele care le determină. Cele pe termen foarte scurt sunt influenţate în special de lichiditatea din piaţă. Lichiditatea este puternic influenţată de soldul contului Ministerului Finanţelor Publice. Cele pe termen mai lung sunt influenţate de aşteptările privind inflaţia şi implicit cu privire la eventualele modificări ale ratei de politică monetară ale BNR. Majoritatea tranzacţiilor au loc la scadenţe scurte tocmai pentru că sunt o expresie a nivelului de lichiditate variabil şi de aceea cotaţiile au o volatilitate mai ridicată, faţă de cele pe scadenţe mai lungi - mai stabile dar mai relevante în privinţa rolului lor de semnal şi reper, esenţiale şi pentru pieţele de produse de acoperire a riscului de dobândă. Cifra invocată de dl. senator ca fiind mai scăzută decât cotaţia ROBOR la 3 luni pentru ziua de 17 ianuarie (1.56%) reprezintă media tranzacţiilor pe termen scurt (până la o săptămână) care sunt cele mai frecvente. Deci nu este vorba de funcţionarea pieţei pentru dobânzile la scadenţa la trei luni, sau de o posibilă manipulare, ci de o comparaţie nerelevantă. Propunerea dlui senator ca referinţă pentru credite să se facă la aceste reper nu are legătură cu funcţionarea pieţei sau cu o posibilă manipulare. O eventuală modificare a referinţei aplicabile creditelor acordate consumatorilor ar putea fi adoptată după o discuţie cu toţi factorii implicaţi şi o analiză atentă a tuturor consecinţelor, urmată de o decizie legislativă. Acest demers nu ar avea nicio legătură în fapt cu mecanismul de stabilire şi publicare a cotaţiilor ROBOR.

• Media ponderată a tranzacţiilor, publicată pe site-ul BNR şi invocată în discuţiile recente, este bazată în proporţie covârşitoare pe tranzacţiile pe termen de cel mult o săptămână. Au fost cazuri - inclusiv recente (de exemplu în iunie şi octombrie 2018) când ROBOR la o zi a avut o valoare mai mare decât cele la 3 luni şi 6 luni – ex. la data de 25 iunie 2018 ROBOR overnight (o zi) a fost 3.48%, cel la 3 luni 3.13% şi cel la 6 luni 3.20 %. În consecinţă, au fost zile când media ponderată menţionată mai sus, a fost mai mare decât ROBOR la 3 luni (pe 22 iunie18, media ponderată a fost 3.30% şi ROBOR 3 luni a fost 3.09%.). Dobânda medie din data de 17 ianuarie, evocată în aceste zile, a fost într-o zi cu lichiditate excesiva datorită cel mai probabil plăţilor efectuate de Ministerul Finanţelor Publice şi nu reprezintă, după cum se vede, o regulă. Într-o zi cu lichiditate deficitară, media tranzacţiilor este mai mare decât dobânda ROBOR la 3 luni. O analiză mai atenta a cifrelor ar fi scos în evidenţă faptul că există o evoluţie volatilă a dobânzilor pe termen scurt. Oricum cifrele reprezentate arată funcţionarea normală a pieţei şi nu sunt probe care să susţină manipulări ale ratelor de dobândă. Prezentarea acestor cifre ca ”dovezi de manipulare” nu arată decât o neînţelegere a mecanismelor acestei pieţe.

• Evocarea momentului din octombrie 2008 nu are nici o relevanţă pentru situaţia de acum şi cea din ultimii ani. În octombrie 2008, din cauza unui context particular pe piaţa valutară, dobânzile pe piaţa interbancară au depăşit cu mult limita superioară a culoarului de variaţie stabilit de BNR, inclusiv dobânda pentru facilitatea garantată de creditare (Lombard) pusă la dispoziţia băncilor comerciale. Situaţia respectivă se poate caracteriza ca un market failure, un caz tipic în care mecanismul de accesare a împrumuturilor la dobânda de facilitate de credit nu a mai funcţionat, BNR fiind nevoită să intervină administrativ. Faptul că acest episod a fost o situaţie de nefuncţionare a pieţei şi nu o manipulare a pieţei a fost stabilit şi de investigaţia Consiliului Concurenţei, care a comunicat oficial faptul că nu a confirmat nici o suspiciune în această privinţă prin Comunicatul făcut public din aprilie 2013.