Explicaţia schimbării de temă ţine de faptul că pieţele financiare au transmis semnale clare că îşi doresc evitarea unei crize politice, formarea cât mai rapid a unui nou guvern şi o coabitare între Traian Băsescu şi Victor Ponta, văzut drept câştigător de drept al rolului de prim-ministru, graţie victoriei USL cu 58,6% din voturile pentru Cameră şi 60,1% din voturile pentru Senat. Iar atitudinea pieţelor a fost exprimată în semnalele venite de la Bruxelles şi Washington prin intermediul lui Jose Barroso, respectiv Mark Gitenstein, care au indicat şi ele o recunoaştere a îndreptăţirii electorale a lui Victor Ponta de a forma noul guvern.

Dincolo de semnalele străinătăţii însă, o desemnare a lui Victor Ponta ca prim-ministru ar fi urmat să fie echivalată cu cu o înfrângere personală pentru preşedintele Traian Băsescu, astfel încât era de aşteptat ca şeful statului să încerce să deplaseze atenţia spre alte probleme politice, mai importante pe termen lung decât identitatea premierului. "Avem un parlament atât de mare, la 588 de înţelepţi, vă daţi seama cât de bine vor judeca bugetul ţinând cont de priorităţile europene", a reflectat ironic preşedintele, proaspăt întors, vineri, de la Consiliul European. A fost o trimitere aproape transparentă la criticile lui de pe vremuri la adresa "celor 322" de parlamentari care au votat suspendarea sa în 2007 şi, ca atare, au fost ridicaţi la rang de simbol al parazitismului clasei politice din România, în general, şi al Parlamentului, în special.

Umflarea grotescă de acum a Parlamentului - care nu doar că fojgăie de indivizi promovaţi pe pile, acuzaţi şi inculpaţi pentru corupţie de la toate partidele, dar depăşeşte până şi capacitatea fizică a sălii de plen din Casa Poporului, cu cel mai mare număr de aleşi din 1989 încoace, exact într-o perioadă când populaţia ţării scade - este într-adevăr o temă importantă. Pericolul ca susţinătorii lui Traian Băsescu să dezbată populist tema şi să transforme iarăşi Parlamentul dominat de USL în ţapul ispăşitor al necazurilor ţării este însă mare, iar cu atât mai populistă va fi dezbaterea, cu cât mai slabe vor fi şansele de a se ajunge la o soluţie raţională până la scrutinul viitor. Faptul că numărul aleşilor n-a scăzut de la 471, în ultima legislatură, la 300, cât aprobase poporul la referendumul consultativ din 2009, se explică prin mimarea permanentă de către toate forţele politice a dezbaterii pe marginea modificării legii electorale. Nici USL, nici PDL, nici UDMR n-au dorit să construiască în 2010, 2011 sau anul acesta majoritatea parlamentară de 2/3 necesară pentru a îmbunătăţi legea electorală.

De partea cealaltă, susţinătorii USL se arată şi ei tentaţi de populism atunci când îi califică pe aleşii PDL drept parlamentari de categoria a doua, ţinând cont că aproape toţi au prins loc exclusiv datorită redistribuirii. Această tentaţie va funcţiona însă numai la electoratul cu memorie slabă, care ar uita că, de pildă, însuşi Crin Antonescu a intrat în precedentul legislativ exact prin aceeaşi uşă din dos permisă de lege.