Un director general care câştiga în jur de 18.000 de dolari pe lună ca angajat al producătorului de ciment LafargeHolcim Ltd - pentru a nu face nimic - după cum scriu jurnaliştii de la Bloomberg, a pierdut şi cel de-al treilea proces cu compania în Franţa.  

Angajatorul său era în anul 2015 Lafarge SA, iar la momentul în care producătorul de ciment a anunţat fuziunea cu Holcim Ltd, acesta  anunţat şi un program de restructurări. În baza acestuia, cei concediaţi ar fi trebuit să primească salarii compensatorii. Angajatul Antoine Zenone spera că putea să primească o strângere de mână „de aur” - adică să primească 2,1 milioane de euro pentru plecarea sa din companie. Veniturile compensatorii erau însă acordate angajaţilor din Franţa, iar cu doar două zile înainte de anunţul restructurării, el acceptase un post de CEO în Singapore.  

Până la decizia recentă a Curţii de la Paris, în faţa căreia a pierdut pentru a treia oară, el primea în continuare din companie un venit brut lunar care ajungea la 16.195 euro - în condiţiile în care nu trebuia să mai muncească pentru postul său.

Cele două companii - cei mai mari producători de ciment ai lumii - au fuzionat în 2015 pentru a-şi reduce costurile şi a îmunătăţi valoarea companiilor după ce se erodase cererea pentru materiale de construcţie. 

Când Zenone s-a întors de la postul său de CEO la subsidiara  Lafarge din Singapore, compania i-a oferit un post de project manager în Franţa, pe care nu l-a acceptat.

LafargeHolcim a declarat că nu comentează chestiunile personale. Zenone nu a răspuns de asemenea pentru a oferi comentarii referitaore la proces jurnaliştilor de La Bloomberg.

Ca parte a programului de restructurare, Lafarge anunţa în mai 2015 că va renunţa la aproximativ 380 de locuri de muncă. Cu doar două zile mai devreme, angajatul cu pricina scrisese un e-mail în care acceptase poziţia din Singapore. „De-abia aştept să încep” scria el. Dacă ar fi răspuns acelui contract cu două zile mai târziu, el ar fi putut să ceară bonusul compensatoriu. Zenone s-a plâns ulterior că a fost indus în eroare astfel încât să accepte postul din Singapore şi i s-a solicitat apoi să se întoarcă pe un contract în Franţa. 

El a declarat celor de la Lafarge la mijlocul anului 2016 că a acceptat oferta doar pentru că îşi imagina că ar putea deveni CEO pentru ambii producători de ciment în Singapore. Nu a reuşit însă să îi convingă pe judecători cu acest argument. Curtea a adăugat că nu exista nicio dovadă a faptului că Lafarge era responsabilă de eşecul fuziunii în Singapore.