Antonescu a ales să se desolidarizeze public de partenerul de coaliţie, nu doar declarându-se brusc contra proiectului Roşia Montană după ce iniţial ceruse dezbatere parlamentară pentru a-şi putea face o opinie, dar şi acuzându-l pe premierul Victor Ponta de exact acelaşi lucru ca şi preşedintele Traian Băsescu - anume că nu şi-a asumat răspunderea de a da o hotărâre de guvern în loc să trimită spre dezbatere Parlamentului proiectul Şova.

Intenţia lui Antonescu a fost clară şi dublă - de a-şi arăta muşchii politici în faţa lui Ponta (nu însă şi de a rupe USL, cel puţin deocamdată) şi de a câştiga în sondaje pozând în "salvatorul Roşiei Montane", cum l-au numit admiratorii săi, atâta vreme cât protestele de stradă contra proiectului sunt în continuare consistente. Antonescu a mizat, probabil, pe faptul că nimeni nu-şi mai aminteşte că anul trecut, USL a promis cu subiect şi predicat că orice lege privind Roşia Montană va fi supusă dezbaterii parlamentare şi nu asumată prin hotărâre de guvern.

Mai mult, însuşi liderul PNL explica, la 5 septembrie, faimoasa "dedublare a lui Ponta" (premierul care girează proiectul şi deputatul care votează contra lui) prin intenţia Guvernului de a trimite la Parlament proiectul Şova anume pentru ca RMGC să nu poată cere despăgubiri statului român fiindcă n-a făcut eforturi pentru realizarea exploatării miniere (chiar dacă ar fi urmat ca aceste eforturi să eşueze fatalmente, din cauza slăbiciunilor evidente ale proiectului Şova).

Partea cea mai hazlie a acestei mici ciondăneli între capii USL este că ambii au început să curteze public PDL şi pe Vasile Blaga, la fel cum pe vremuri atât PDL, cât şi USL curtau UDMR când fiecare pregătea terenul pentru o posibilă guvernare împreună cu maghiarii. Partea mult mai puţin hazlie este legată de instabilitatea enervantă a oricărei guvernări de coaliţie din România: limitarea interesului la cel strict electoral face ca PNL, din postura de partener junior al guvernării, să facă în continuare figură de opoziţie eternă în interiorul guvernării (Antonescu şi-a asumat, mai nou, chiar explicit postura de "lider al opoziţiei"), la fel cum au făcut-o pe vremuri PD, susţinut de preşedintele Băsescu, în guvernul Tăriceanu, şi PSD în primul guvern Boc.