Este bine ca, cel putin in campania electorala, candidatii ies pe santierele de constructii pentru a vedea cu proprii ochi progresul proiectelor publice finantate in marea lor majoritate din taxele si impozitele platite de contribuabilii votanti. In curand, o sa vedeti, candidatii se vor duce in fabricile de prelucrare si in fermele agricole, de preferat cele unde sunt multi angajati in schimb. Si acolo ies niste poze excelente, casti, veste, halate, linii de asamblare, linii de mulgere, etc.

Angajatii romani din fabricile de prelucrare, de pe santierele de constructii si din fermele agricole apartin in marea majoritate generatiei Decreteilor - Baby-Boomers-ii Romaniei. Foarte putini dintre Mileniali si Zoomeri aleg munca fizica, de fapt multi dintre ei aleg sa fie NEET.

Am mai vorbit despre ponderea disproportionata de Decreteilor in munca fizica din fabrici, constructii si agricultura si am mai vorbit despre consecintele extrem se serioase care deriva din asta.

1) Decreteii se duc peste 5-10 ani intr-o pensie pe care nu mai are cine s-o mai plateasca datorita scaderii populatiei active, exodului fortei de munca si desertului de natalitate.

2) Venirea a sute de mii de asiatici la munca in fabricile de prelucrare, pe santierele de constructii sau in fermele agricole reprezinta o mare necunoscuta, cu o evolutie greu de estimat in urmatorii 10 ani – inclusiv din punct de vedere demografic. De fapt este greu de estimat impactul fortei de munca din import pana si pe termen imediat, dupa ce Romania intra cu totul in Schengen si arabii incep constructia la Neom.

3) Si, nu in ultimul rand, s-o spunem, inteligenta artificiala, digitalizarea, automatizarea si tehnologizarea nu vor putea inlocui munca fizica in totalitate si in nici un caz in urmatorii 10 ani cand Romania trebuie sa isi cladeasca infrastructura si in nici un caz in fabricile de prelucrare, santierele de constructii si fermele agricole.

Specialisti in resurse umane sunt din abundenta. In consultanta, in mindfulness, in sfaturi legale, in compliance, in recrutare, in concediere, in experiente memorabile, in coaching, in training, in reconversie, in munca de la distanta si munca de aproape, in beneficii intra si extrasalariale, in asigurari de viata – fiecare iti vinde ceva iar tu, pentru ca esti in panica si nu stii sau nu poti sa retii sau atragi angajati, cumperi. Ce nu avem insa sunt muncitori in fabricile de prelucrare, in santierele de constructii si in fermele agricole. 

Cand treceti pe langa un santier de constructii uitati-va cu atentie la cei care lucreaza acolo, au in marea majoritate pentru 50 de ani. La fel se intampla si in fabricile de prelucrare si in fermele agricole. Nu vine nimeni din urma ca sa le ia locul.

Este de dorit ca dupa ce se termina alegerile viitori lideri ai Romaniei s-o lase mai moale cu piarul din forumurile, conferintele, dezbaterile si seminariile despre cum o sa facem si o sa dregem in cercetare-dezvoltare, inteligenta arficiala, digitalizare, tehnologizare, automatizare si alte asemenea “prioritati” si sa accepte ca fara valoarea adaugata adusa de fabricile de prelucrare, de santierele de constructii si de fermele agricole Romania nu are nici o sansa la o crestere economica sustenabila.

Politici si strategii industriale pe mancare, chimie, energie si aparare si dezvoltarea de resursa umana pentru aceste domenii. Asta cer si industriasii europeni care au semnat declaratia de la Anvers, despre care n-a vorbit nimeni in Romania, cu exceptia lui Stefan Vuza.