Gheţarii din Hindu Kush Himalaya, Asia, ar putea pierde până la 75% din volumul lor până la sfârşitul secolului din cauza încălzirii globale, potrivit evaluării Centrului internaţional pentru dezvoltarea integrată a munţilor (ICIMOD), cu sediul la Kathmandu, citat de Reuters.

Potrivit unui nou raport, gheţarii din Hindu Kush Himalaya din Asia ar putea pierde până la 75% din volumul lor până la sfârşitul secolului din cauza încălzirii globale, provocând atât inundaţii periculoase, cât şi lipsă de apă pentru cele 240 de milioane de persoane care trăiesc în această regiune muntoasă.

O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a constatat că pierderea de gheaţă în regiune, unde se află celebrele vârfuri Everest şi K2, se accelerează. În cursul anilor 2010, gheţarii au pierdut gheaţă cu 65% mai repede decât în deceniul precedent, potrivit evaluării realizate de Centrul internaţional pentru dezvoltarea integrată a munţilor (ICIMOD), cu sediul la Kathmandu, o autoritate ştiinţifică interguvernamentală pentru această regiune.

„Pierdem gheţarii şi îi vom pierde peste 100 de ani”, a declarat Philippus Wester, cercetător în domeniul mediului şi membru al ICIMOD, care a fost autorul principal al raportului.

Himalaya Hindu Kush se întinde pe o distanţă de 3.500 km, traversând Afganistan, Bangladesh, Bhutan, China, India, Myanmar, Nepal şi Pakistan.

La o încălzire de 1,5 grade Celsius sau 2 grade peste temperaturile preindustriale, gheţarii din întreaga regiune vor pierde între 30% şi 50% din volumul lor până în 2100, se arată în raport.

Dar unde se vor topi cel mai mult gheţarii depinde de locaţie. La o încălzire de 3 grade Celsius - ceea ce lumea este aproximativ pe cale să atingă conform politicilor climatice actuale - gheţarii din Himalaya de Est, care include Nepal şi Bhutan, vor pierde până la 75% din gheaţă. La o încălzire de 4 grade Celsius, această cifră creşte la 80%.

Oamenii de ştiinţă s-au străduit să evalueze modul în care schimbările climatice afectează Hindu Kush Himalaya. Spre deosebire de Alpii europeni şi de Munţii Stâncoşi din America de Nord, regiunea nu dispune de un istoric îndelungat de măsurători pe teren care să arate dacă gheţarii cresc sau se micşorează.

„Întotdeauna a existat o anumită incertitudine în Himalaya - se topesc cu adevărat?”, spune Wester.

În 2019, Statele Unite au declasificat imagini spionate din satelit ale gheţarilor din regiune datând din 1970, oferind o nouă bază de referinţă ştiinţifică.

Progresele suplimentare în tehnologia sateliţilor din ultimii cinci ani, alături de eforturile susţinute pe teren, au sporit înţelegerea oamenilor de ştiinţă cu privire la schimbările în curs. Raportul se bazează pe date care se întind până în decembrie 2022.

„Deşi cunoştinţele despre gheţarii din Himalaya nu sunt încă la fel de bune ca cele despre Alpi, acum sunt comparabile cu cele din alte regiuni, precum Anzii”, a declarat Tobias Bolch, un glaciolog de la Universitatea de Tehnologie din Graz, Austria, care nu a fost implicat în raport.

În comparaţie cu o evaluare a regiunii realizată de ICIMOD în 2019, „există acum un nivel de încredere mult mai mare în aceste constatări”, a spus Wester. „Avem o idee mai bună despre ce pierderi vor fi până în 2100 la diferite niveluri de încălzire globală”.

Odată cu această nouă înţelegere vine şi o mare îngrijorare pentru oamenii care trăiesc în Hindu Kush Himalaya.

Raportul a constatat că debitele de apă din cele 12 bazine fluviale din regiune, inclusiv Gange, Indus şi Mekong, vor atinge probabil un nivel maxim în jurul jumătăţii secolului al XIX-lea, cu consecinţe pentru cei peste 1,6 miliarde de oameni care depind de această aprovizionare.

„Deşi ar putea părea că vom avea mai multă apă, deoarece gheţarii se topesc într-un ritm crescut... prea frecvent aceasta va apărea sub formă de inundaţii în loc de un flux constant”, a declarat Wester. Trecând de vârful de apă, rezervele se vor diminua în cele din urmă.

Multe comunităţi din zona montană înaltă folosesc apa glaciară şi topirea zăpezii pentru a iriga culturile. Dar momentul în care cade zăpada a devenit mai neregulat, iar cantitatea de zăpadă este mai mică decât era înainte.

„Am avut ... un număr mare de morţi de yak, deoarece în timpul verii aceştia se duc pe păşuni mai înalte”, a declarat co-autorul raportului, Amina Maharjan, specialist principal în mijloace de trai şi migraţie la ICIMOD. Dacă zăpada cade prea devreme, „întreaga zonă este acoperită de zăpadă şi nu au iarbă pentru a păşuna”.

În prezent, oamenii se îndepărtează de comunităţile montane pentru a obţine venituri în altă parte, a spus ea.

Topirea gheţarilor reprezintă, de asemenea, un pericol pentru comunităţile din aval. Apele de scurgere se adună în lacuri puţin adânci, reţinute de pietre şi resturi. Riscul apare atunci când un lac se umple excesiv, rupându-şi bariera naturală şi trimiţând un torent de apă în josul văilor montane.

Guvernele încearcă să se pregătească pentru aceste schimbări. China depune eforturi pentru a consolida rezervele de apă ale ţării, iar Pakistanul instalează sisteme de avertizare timpurie pentru inundaţiile provocate de revărsarea lacurilor glaciare.