Lumea traversează deja de trei ani una dintre cele mai dificile perioade din istoria recentă, marcată de pandemia de Covid-19, de războiul ruso-ucrainean, de tensiuni geopolitice în diferite colţuri de mapamond şi, nu în ultimul rând, de o inflaţie galopantă. Mai multe voci au spus că este o criză multifaţetată cum economia mondială nu a mai văzut de multe zeci de ani.

Analiştii companiei de analiză şi consultanţă globală McKinsey au studiat situaţia şi au descoperit că după cel de-al Doilea Război Mondial au mai existat trei perioade de criză majoră. Deşi fiecare e specială în felul său, există însă şi similarităţi.

Prima astfel de criză majoră este cea de imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. În perioada 1944-1946 analiştii McKinsey au identificat patru evenimente majore – apariţia Sistemul Bretton Woods (dolarul american devine moneda folosită la nivel global pentru rezervele internaţionale), înfiinţarea instituţiilor globale (ONU şi FMI apar în Occident, pe când în Est apare blocul comunist), folosirea pentru prima dată a armelor nucleare şi intrarea într-o perioadă de pace.

Nici trei decenii mai târziu apare o nouă criză globală, cea din anii ’70, pe care mulţi o identifică doar cu criza petrolului. Preţul petrolului creşte puternic şi provoacă o criză economică. În aceeaşi perioadă însă, se rupe „legătura” dintre dolarul american şi aur (valoarea monedei nu mai e corelată cu cea a aurului) şi se instalează stagflaţia (recesiunea este însoţită de inflaţie şi somaj ridicat).

„Atunci, criza din energie a fost rezolvată cu ajutorul petrolului din Alaska, Mexic şi Rusia şi datorită gazului din Norvegia. Mai exact, soluţia a venit din rândul statelor non-OPEC. Totuşi, criza a durat un deceniu şi a fost marcată trei vârfuri de inflaţie”, a spus anterior Sven Smit, preşedinte şi director McKinsey Global Institute (MGI) în Amsterdam. În ceea ce priveşte criza actuală, el adaugă că trebuie găsită o soluţie la fel de „mare”, de impact, ca şi acum 50 de ani, doar că nu vorbim de această dată despre petrol, ci alte surse de energie.

Criza actuală este marcată de războiul din Ucraina, de pandemia de Covid-19, de inflaţia record şi de o serie de reaşezări pe scena geopolitică a lumii. Este important însă de menţionat că fiecare dintre aceste patru mari probleme cauzează alte probleme pe lanţ. Războiul, spre exemplu, a dus la o explozie a preţului la energie şi la varii probleme pe lanţurile de distribuţie.

Criza cu care se confruntă în prezent economia mondială este una dintre cele mai complexe din ultimele decenii, iar asta pentru că s-au „coordonat” o serie de factori economici, geopolitici şi sociali, spun analiştii companiei de analiză şi consultanţă globală McKinsey.

Ultima dată când lumea a trecut printr-o situaţie marcată de evenimente majore care să provocat adevărate seisme în structura de bază a economiei mondiale a fost în 1989-1992. Atunci s-a destrămat URSS, s-au pus bazele zonei euro, a apărut internetul şi economia Chinei s-a deschis. Deşi nu au existat războaie sau pandemii, şi atunci a avut loc o reaşezare a puterilor economice şi geopolitice.

De fiecare dată, în fiecare dintre cele patru ocazii, a fost o perioadă de debut a crizei, perioadă identificată de McKinsey cu o durată de trei ani. În realitate, a fost nevoie de până la un deceniu ca lucrurile să se aşeze pe un făgaş normal.

În ceea ce priveşte criza actuală, au trecut cei trei ani de debut. Ce urmează?

„Energia este cea care pune banii, şi deci pune şi lumea, în mişcare. Trebuie astfel găsită o soluţie pe termen lung la această criză a ofertei. Aceeaşi este situaţia şi pe piaţa de hrană, şi pe cea a materiilor prime. Cele trei sunt esenţiale pentru viitor şi pentru dezvoltare, de aceea trebuie gândit totul pe termen lung.”

Astfel, trebuie găsite soluţii pe termen lung pentru a nu ne mai întoarce în acest punct. Totodată, trebuie găsite şi soluţii pe termen scurt, pentru că altfel nu vom putea ieşi din criza actuală, explică analistul.

Sven Smit explica anterior că actuala criză este una a ofertei, total diferită de una a cererii, care e psihologică şi se poate repara mai repde. O criză a ofertei e o problemă „fizică”, nu ai suficiente materii prime sau bunuri finite. Unul dintre cele mai evidente exemple în acest sens este piaţa energiei. Astfel, preţurile urcă accelerat.

„Dacă ai cu 10% mai puţină energie, ai cu 10% mai puţin orice. Vorbim de redus consumul de energie, dar dacă îl reduci, înseamnă că reduci tot (de la producţie de materii prime la producţie de alimente – n.red.).” E un cerc vicios ce doar poate acutiza criza.