"Cea mai puternică femeie din lume", care conduce prima economie europeană de nouă ani, făcea una dintre activităţile preferate ale germanilor pe timpul iernii. "Joia mergeam întoteauna la saună împreună cu o prietenă", le-a povestit ea recent unor elevi berlinezi.

În acel moment, Merkel, care a crescut în fosta Republică Democratică Germană (RDG), era fizician la Academia de Ştiinţe din Berlinul de Est. În vârstă de 35 de ani şi divorţată de primul soţ, ea locuia într-un apartament cu două camere şi o bucătărie în cartierul Prenzlauer Berg de azi.

Înainte să se ducă la saună în acea seară, o sună pe mama ei, care locuia la aproximativ 80 de kilometri de Berlin. Tocmai auzise că est-germanii sunt liberi să călătorească. Zidul era pe cale să fie demolat, dar, în acele câteva ore de confuzie, nimeni nu credea. "Nu am înţeles cu adevărat ceea ce se spunea", a recunoscut conducătoarea conservatoare.

"O glumă" se spunea, la acel moment, în familia ei. Dacă Zidul va fi demolat într-o bună zi, Angela Merkel o va duce pe mama ei să "mănânce stridii la Kempinski", un hotel de lux din Berlinul de Vest. La telefon, o avertizează "atenţie, mamă, astăzi de întâmplă ceva". Închide şi pleacă la saună.

Iar în timp ce Angela Merkel savurează baia de aburi calzi, Istoria se accelerează. Se deschide primul punct de trecere între Est şi Vest. Dopurile vinurilor spumante sar şi este sărbătorit sfârşitul unei lumi divizate de la al Doilea Război Mondial.

În drum spre casă "am văzut oameni care se duceau" către punctul de trecere situat la doar câteva sute de metri distanţă. "Nu voi uita niciodată asta. Era ora 22.30 sau 23.00 sau poate un pic mai târziu", a spus ea.

"Eram singură, dar am urmat mulţimea (...) şi, dintr-o dată, ne-am trezit în partea de vest a Berlinului". Anonima Angela Merkel, care călătorise deja în vest, bea prima bere vest-germană într-un apartament pe ai cărui proprietari nu-i cunoaşte. "Îmi amintesc că era o bere la canetă şi nu eram obişnuită".

După căderea Zidului, Angela Merkel va renunţa rapid la fizică şi-şi va începe cariera politică. A fost aleasă încă din 1990 deputată a Uniunii Creştin-Democrate (CDU), condusă pe-atunci de cancelarul Reunificării Helmut Kohl. În ianuarie 1991 a obţinut primul post ministerial.

Dar nu şi-a împlinit niciodată visul. "Nu am fost niciodată să mănânc stridii la Kempinski împreună cu mama mea", mărturiseşte ea.