Cumpărarea unui soundbar este una dintre cele mai ieftine şi mai simple modalităţi de a îmbunătăţi sunetul televizorului. Iată întrebările pe care ar trebui să vi le puneţi.

Pentru mulţi oameni, un soundbar Sony este cea mai bună modalitate de a obţine o calitate audio mai bună de la un televizor. Ele sunt simplu de instalat şi nu au toate difuzoarele şi firele frustrante care însoţesc un sistem de sunet surround. Deşi majoritatea barelor de sunet nu vor suna la fel de bine ca difuzoarele separate - în special în cazul muzicii - acestea sunt totuşi mult mai bune decât sunetul încorporat al televizorului.

Doriţi să aflaţi mai multe? Iată o scurtă introducere cu privire la caracteristicile cele mai importante pentru nevoile dvs. şi alte lucruri pe care ar trebui să le ştiţi.

De ce dimensiune de soundbar am nevoie?

Soundbar-urile vin în toate formele şi dimensiunile: de la un soundbar Sony cu mai puţin de 30 cm lungime până la mai late decât un televizor cu ecran mare. În timp ce soundbar-urile mai mari oferă uneori mai multe drivere şi, prin urmare, un sunet mai puternic, există şi altele pentru care nu plătiţi decât o cutie mai lungă.

Dacă doriţi ca bara de sunet să aibă exact aceeaşi lăţime ca şi televizorul dumneavoastră, atunci luaţi aminte. Cumpărarea unui soundbar Sony care este proiectat să fie de acelaşi producător al televizorului poate ajuta, dar nu este garantat. Dacă doriţi ca acestea să se potrivească, aveţi două opţiuni principale: a) verificaţi lăţimea televizorului dvs. în comparaţie cu dimensiunea ecranului cu ajutorul acestui tabel util sau b) mai exact, puteţi verifica lăţimea ambelor modele în secţiunile de specificaţii ale producătorilor înainte de a cumpăra.

Multă vreme, majoritatea barelor de sunet au fost conectate prin intermediul unei ieşiri optice între televizor şi difuzor, dar prevalenţa tot mai mare a ARC (canal de retur audio) şi chiar şi a noilor HDMI eARC înseamnă că acum aveţi posibilitatea de a alege între mai multe tipuri de conexiune. Ideea este să vă conectaţi toate dispozitivele home theater direct la televizor, apoi conectaţi ieşirea HDMI sau optică a televizorului la bara de sunet. Este un design general simplu, deoarece trebuie doar să comutaţi intrările cu ajutorul telecomenzii televizorului.

Având în vedere uşurinţa de utilizare, utilizarea televizorului ca switcher este calea de urmat pentru majoritatea oamenilor. Totuşi, această configuraţie prezintă unele dezavantaje. În primul rând, sunteţi limitat de numărul de intrări pe care îl are televizorul dvs. Dacă televizorul dumneavoastră are doar trei intrări, puteţi conecta doar trei dispozitive. Aţi putea evita acest lucru folosind un comutator HDMI, dar atunci începeţi să adăugaţi o complexitate pe care, probabil, speraţi să o evitaţi prin achiziţionarea unei bare de sunet în primul rând.

O altă problemă este faptul că majoritatea televizoarelor retrogradează semnalul audio de intrare în stereo, în loc de un adevărat semnal surround. Majoritatea barelor sunt doar stereo, dar cele cu capacitate surround funcţionează cel mai bine cu o intrare surround.

Multe dintre cele mai noi tipuri de soundbar Sony includ mai multe intrări HDMI, de care veţi avea nevoie dacă doriţi să conectaţi dispozitivele AV direct la bara de sunet (în loc să le direcţionaţi prin intermediul televizorului). Pentru a fi pregătit pentru viitor, căutaţi cel puţin trei intrări şi încercaţi să vă asiguraţi că acestea pot transmite semnale 4K şi HDR - mai ales dacă aveţi deja un televizor 4K.

Dacă bara de sunet are doar o intrare HDMI ARC, ţineţi cont de faptul că nu puteţi conecta o sursă direct la ea. Conectaţi mai întâi dispozitivele set top la televizor şi apoi conectaţi un cablu între portul HDMI ARC al televizorului şi bara de sunet.  Dacă aveţi un soundbar mai scump cu Dolby Atmos, veţi avea nevoie de un televizor care poate transmite aceste semnale prin HDMI. Căutaţi compatibilitatea HDMI 2.1 sau eARC.

Deşi multe caracteristici sunt de prisos când vine vorba de bare de sunet, există o excepţie principală: streamingul wireless. Aceasta poate lua una dintre cele două forme principale: Bluetooth sau Wi-Fi.