Starea precară a companiei de energie deţinute de guvernul sud-african demonstrează modul în care proasta gestionare a activelor statului poate rezulta într-o factură pe care o vor plăti generaţiile viitoare.

De la zilele de glorie din anii 2000, când creşterea economică trecea de 5% pe an, economia a fost lovită de două recesiuni, iar datoria suverană a Africii de Sud s-a triplat, potrivit Bloomberg.

Aproape în fiecare zi iese la iveală un nou aspect de corupţie în cadrul statului, ratingul ţării este la pământ, iar surplusurile bugetare au fost înlocuite de deficite adânci.

Dincolo de aceste problema, se situează compania Eskom Holdings, care furnizează 95% din energia ţării. Adusă în pragul colapsului total, Eskom a avut nevoie de un bailout de 4,9 miliarde dolari din bugetul naţional – o cheltuială a statului care forţează guvernul să îşi reducă plafonul de cheltuieli.

Cu toate acestea, preşedintele companiei, Jabu Mabuza, sugerează că suma nu ar fi suficientă şi că ar fi fost nevoie în total de circa 8 miliarde dolari pentru a a plăti angajaţii şi pentru a ţine becul aprins, în contextul în care sistemul are nevoie de reparaţii, iar cetăţenii trec des prin pene de curent.

„Plătim pentru trecut, pentru cei nouă ani de pierderi”, spune Colin Coleman, CEO-ul diviziei pentru regiune de la Goldman Sachs. „Sud-africanii vor plăti aceste greşeli pentru multe generaţii”.

Guvernul gândeşte în prezent o serie de măsuri pentru a ajuta Eskom, precum reducerea costurilor la trei unităţi ale producătorului, a anunţat Pravin Gordhan, ministrul pentru Entităţi Publice.

„Toată lumea ştie că Eskom este o entitate absolut esenţială pentru viitorul economiei noastre”, spune el.

Dar cum a ajuns Eskom la datorii de 30 miliarde de dolari?

Fondată în 1923, compania a construit în principal centrale pe cărbune, iar în şase decenii a reuşit să ajungă al patrulea cel mai mare furnizor de energie din lume.

Când supremaţia minorităţii albilor s-a încheiat în 1994, capacitatea Eskom era mai mult decât dublul capacităţii impuse de normele internaţionale.

Şapte ani mai târziu, Eskom a fost numită compania de energie a anului de către Financial Times, iar cele 78 de unităţi de producţie erau considerate a fi în bune condiţii de funcţionare.

Însă până în 2005 Africa de Sud a început deja să aibe probleme cu capacitatea de producţie, după ce guvernul a subestimat nivelul cererii din piaţă şi a amânat investiţiile în capacităţile noi de generare.

Dezastrul a început pentru Eskom cu adevărat în 2007 când Zuma a început să capete putere politică. El a devenit preşedinte în 2009.

Până în 2019, după ce Zuma a fost dat jos de la conducerea ţării, mai multe anchete au scos la iveală că Eskom a fost epicentrul unor scheme complexe de evaziune fiscală, prin care mai mulţi apropiaţi ai preşedintelui s-au bucurat de sute de milioane de dolari din banii plătitorilor de taxe.

Între timp, numărul de angajaţi din compania statului a crescut cu o treime, la 48.628 de persoane. Între 2007 şi 2019, în timp ce capacitatea de producţie a crescut doar cu 7%, volumele de vânzare au crescut doar cu 3%.

În tot acest timp, preţul electricităţii a crescut de aproape cinci ori, iar datoria companiei a crescut de zece ori.

„Eskom este un simbol al situaţiei de astăzi din Africa de Sud, o combinaţie de potenţial imens, afectat de o serie lungă de decizii proaste de management”, spune Roland Henwood, lector în ştiinţe politice în cadrul universităţii din Pretoria.

Trezoreria Naţională consideră acum Eskom cea mai mare ameninţare la adresa finanţelor ţării. Însă declinul care a intervenit în timpul conducerii lui Zuma nu a afectat doar compania. Şi alte entităţi ale statului, printre care South African Airways, operatorul naţional, compania de armament Denel SOC, şi compania media de stat se numără printre victimele corupţiei şi a deciziilor proaste.