În cursul întâlnirii din 21 ianuarie, cu Comitetul inter-ministerial responsabil de transpunere, reprezentanţii companiilor British American Tobacco, Japan Tobacco International şi Philip Morris au solicitat „prorogarea termenului de fabricaţie, la şase luni de la data la care legea va intra în vigoare”. Mai multe state UE au apelat la această soluţie (de exemplu, Polonia sau Danemarca) pentru a nu afecta piaţa legală şi veniturile bugetare. Prorogarea priveşte doar termenul de fabricaţie, cu respectarea în continuare a celui de „piaţă curată" cerut de Directivă, şi anume 20 mai 2017.

Principalele argumente ale reprezentanţilor producătorilor, care reprezintă 98% din piaţa locală a ţigaretelor:

•           Subliniem, de la bun început, că dorim să ne conformăm prevederilor Directivei, a cărei transpunere am solicitat-o oficial, în mod repetat, pe parcursul ultimului an şi jumătate. La fel ca orice altă industrie, avem nevoie, însă, de minimum şase luni pentru adaptarea proceselor de producţie. Noile cerinţe privesc atât produsul, cât şi ambalajele, drept urmare este necesară achiziţionarea de noi maşini, utilaje şi materiale. Sunt investiţii consistente, care nu pot fi realizate în absenţa cadrului legal ferm, dat fiind că proiectul dat publicităţii la sfârşitul anului va suferi, probabil, modificări semnificative în cadrul procesului legislativ. Este cu atât mai dificil cu cât schimbările ar urma sa aibă loc aproape simultan, în toate cele 28 de state membre UE, în condiţiile în care numărul furnizorilor de echipamente este foarte limitat, iar comenzile ferme trebuie plasate cu mult timp înainte.

•           Industria a intrat deja, de la începutul lunii decembrie, în situaţia de avarie, pentru că legislaţia fiscală în vigoare conţine limitări riguroase, care nu permit creşteri substanţiale ale stocurilor, cu care să fie acoperită cererea în perioada de după 20 mai, când nu vom mai putea produce şi comercializa. Pierderea lunară medie a statului, dacă nu se acceptă amânarea, este de circa 230 milioane de euro, reprezentând taxe şi contribuţii. De asemenea, comerţul ilegal, care a ajuns în noiembrie 2015 la 17,5%, va înflori, în condiţiile în care produsele  legale  nu vor mai fi valabile, cu costuri şi eforturi de combatere greu de cuantificat.

•           Pe de altă parte, textul actualului Proiect de Lege este incomplet şi imposibil de aplicat. De exemplu, lipsesc specificaţiile tehnice privitoare la avertismentele de sănătate şi informaţiile referitoare la numărul de telefon şi site-ul referitor la renunţarea la fumat, acestea urmând sa fie stabilite prin ordine ministeriale, abia la 30 de zile după publicarea legii!

•           Proiectul de Lege are carenţe în privinţa respectării normelor de tehnică legislativă, menţionează repetat că legea poate fi modificată şi completată prin ordin exclusiv al ministrului sănătăţii, conţine  încă formulări echivoce, reglementează în mod neclar contravenţii şi prevede sancţiuni excesive şi disproporţionate. În acelaşi timp, conţine prevederi cu impact anticoncurenţial, precum raportarea detaliată a volumelor de vânzări sau efectuarea unor studii comune ale producătorilor referitoare la ingrediente, aditivi etc.

•           Este necesară continuarea consultării în vederea clarificării, corectării şi completării Proiectului de lege.

Industria tutunului a virat în 2014 la buget peste 2,7 miliarde de euro, fiind al doilea mare contribuabil, după sectorul petrolier. Suma reprezintă 1,75% din PIB şi 12,5% din totalul veniturilor bugetare. Circa 60% din producţia fabricilor din România se exportă.

Companiile de tutun, aflate în România de peste 20 de ani, deţin capacităţi importante de producţie, situându-se în topul exportatorilor. În industrie lucrează aproape 4.000 de angajaţi, fiind generate alte 45.000 de locuri de muncă indirecte.