Un proiect aflat pe site-ul Ministerului Sănătăţii prevede că şi furnizorii privaţi pot să acceseze programele naţionale de sănătate, decontate integral de stat, după ce până acum pacienţii ajungeau în privat doar dacă spitalele publice nu le puteau acorda asistenţa medicală. Acest lucru a creat dezbateri aprinse, în contextul în care operatorii privaţi pot să ceară bani în plus pacienţilor pentru servicii suplimentare.

Este al doilea proiect care schimbă organizarea sistemelor public şi privat din sănătate după ce anul trecut, în 2019, guvernul a aprobat ordonanţa de urgenţă privind contribuţia personală prin care pacienţii care merg în privat pot plăti diferenţa dintre suma decontată de stat spitalului privat şi tariful intervenţiei în privat.

Victor Costache, ministrul sănătăţii, a organizat ieri o conferinţă de presă la care a abordat subiectul privatizării programelor de sănătate, spunând că va regândi programele, însă nu a precizat soluţii clare pentru ca pacienţii să nu plătească în plus pentru servicii suplimentare la privat.

De altfel, întrebat dacă faptul că vine din sistemul privat, de la spitalul MedLife din Sibiu, poate fi conflict de interese, având în vedere ordonanţele pentru furnizorii privaţi, ministrul Costache a spus că este conferenţiar la universitatea din Sibiu, iar „sistemul public şi cel privat coexistă“.

„Spitalele private sunt incluse în programele naţionale curative din 2014, sunt programe mai noi, decontul pe pacient este realist şi sunt programe care rulează de peste 10 ani în care decontul nu acoperă decât un sfert din intervenţie. Restul era acoperit de pacient prin coplată. Din aprilie cu noul contract-cadru regândim programele de sănătate. Sunt situaţii anormale şi trebuie rezolvate, intervenţiile trebuie decontate la costurile reale. Costul real este calculat de specialiştii CNAS. Se lucrează împreună cu comisiile de specialitate pentru costurile reale“, a spus Victor Costache.

Finanţarea programelor naţionale de sănătate se realizează cu fonduri de la bugetul de stat, bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (CNAS).

Urgenţa în cazul programelor naţionale este că la 31 martie se încheie con­tractul-cadru cu furnizorii de servicii publici şi privaţi, iar pentru a pune în apli­care această schimbare, proiectul ar trebui să treacă până la finalul lui martie.

Un calcul pentru Bucureşti al de­con­tărilor programelor naţionale arată că totalul decontării a fost de 250 mil. euro (1,2 mld. lei), din care 86 mil. euro a fost decontarea pentru furni­zorii privaţi de sănătate (circa 412 mil. lei).

Cei mai mulţi bani ajung în oraşele mari, acolo unde sistemul spitalicesc public şi privat este mai bine dezvoltat decât în alte zone.

De asemenea, situaţia decontărilor pentru programele naţionale mai arată că furnizorii privaţi accesează programele unde se acordă cei mai mulţi bani de la Casa Naţională de Asigurări, cum ar fi programele de oncologie, dializă, cardiologie.

Ce se schimbă la lege?

În prezent, legea sănătăţii prevede că implementarea programelor naţio­nale de sănătate se realizează prin unităţi de specialitate selectate, iar acestea sunt instituţiile publice, furni­zo­rii publici de servicii medicale şi furni­zorii privaţi de servicii medicale pentru serviciile medicale care excedează capacitatea furnizorilor pu­blici. Schim­barea propusă de Ministerul Sănătăţii este că se scoate din lege sintagma „pentru serviciile me­dicale care exce­dează capacităţii furnizorilor publici“.

Legătură cu coplata la privat

Proiectul de lege privind accesarea programelor naţionale şi de către spitalele private în mod legal vine după ce în 2019 a fost aprobată o ordonanţă de urgenţă pentru a scoate din ilegalitate coplata la privat. Astfel, o operaţie de apendicită cu bilet de trimitere într-un spital privat din Bucureşti ajunge până la 6.800 de lei, sumă ce include decontarea de la Casa de Asigurări de Sănătate de circa 2.000 de lei, iar restul sunt costuri supli­mentare de la pacient pentru investigaţii preoperatorii şi spitalizare, potrivit unui calcul realizat de ZF.

Într-un spital de stat, aceeaşi operaţie de apendicită costă statul 2.000 de lei, valoarea decontării, iar pacientul nu mai achită nimic în plus.

Întrebarea este care e costul real al unei investigaţii şi de ce nu ar dori şi spitalele publice să ceară bani supli­mentări pacienţilor.